Păianjenul şi plasa

Azi mi-am regăsit ghemul de mătase şi-am început să împletesc din nou...

...şi mă gândesc la tine necunoscându-te încă.

Nu sunt supărată, nici nerăbdătoare, căci ramurile pe care am ţesut pânze până acum m-au învăţat ce-i seva atunci când mi-a fost foame şi sete, m-au învăţat ce-i vântul atunci când mă plictiseam, mi-au făcut jgheab cu roua prinsă-n pânze atunci când îmbătrâneam. De aceea, azi nu-mi mai e foame şi sete, căci nu mai vreau să cresc; de aceea, azi eliberez tot ce-mi atinge pânza mulţumind pentru ocazia de-a-mi  depăşi condiţia; de aceea, azi sunt senină şi împăcată cu greutatea şi chiar şi cu uşurătatea vieţii mele; de aceea, azi sunt în mijlocul pânzei refuzând să-mi dovedesc existenţa trupească încercând astfel să compensez fiinţarea-mi prin simţ; de aceea, azi m-am oprit în timp. Ştiu căa nu va dura mult, este iarăşi unul din acele pline de delicateţe momentum-uri unice... o poartă deschisă prin care nu vezi nimic, nimic, nimic decât lumina în stare pură, o săritură absurdă pentru percepţia firească a lucrurilor în inexplicabil, dar totuşi posibil, o răscruce de drumuri ce par să fie toate identice, până la urmă... un fel de atingere divină.
Azi mă încăpăţânez să stau nemişcată şi doar să gândesc. Oh, şi nu... n-am să gândesc logic. M-am rupt de silogisme, şi asta mi-a fost greu şi dureros, dar azi port chiar cunună de lotuşi pe creştet. Ştiu că-i vei vedea.
Ştiu că dacă nu vii, aşa cum încă n-ai venit, e pentru că eşti foarte departe. Şi eşti asa departe (de mine) pentru că nu te-ai oprit, ca şi mine, vreme bună, din mers. Aştept ca înflorirea lotuşilor mei să-ţi oprească paşii şi să te facă să refaci drumul prin mocirla de-acum lipsită de surprinzător şi dizgraţie şi să înţelegi că uneori, a te întoarce înseamnă a merge înainte, dar spiralat.
Mă bucur de depărtarea asta pentru că ştiu cine eşti atunci când vei fi. Nu voi mai pierde timp să te cunosc, să te construiesc, să te refac şi nici chiar să te iubesc (uneori, a iubi înseamnă a învăţa să iubeşti pierzând timpul cu asta...). Doar am să te trăiesc. Simplu, aşa cum soarele-şi trăieşte ziua şi luna-şi trăieşte noaptea.