Pogorârea Duhului Sfânt

 Nu suntem pregătiți pentru darurile pe care i le cerem lui Dumnezeu. Am înțeles asta astăzi, în podeaua bisericii.

Dar ziua de astăzi ne poate ajuta să ne pregătim sufletele. Nu curățindu-le, căci orice suflet este curat, ci vindecându-ni-le.

Cu excepția bine-primitelor la Dumnezeu rugăciuni pentru aproapele nostru, mai cerem mereu și pentru noi înșine câte ceva. Nu e rău. Însă neprimind grabnic, deznădăjduim sau credem că Dumnezeu nu ne ascultă ruga.

Am înțeles că Dumnezeu, înainte să ne dea ceea ce ii cerem, ne vrea cu rănile închise și cu golurile umplute. Iar când zic goluri, mă refer tot la răni care au lăsat spații între stările noastre de bine primordial (căci există și un "extrabine").

Și cum ne-am putea umple golurile, cu ce? Cu Dumnezeu. Cum? Prin Duh Sfânt.
De aceea, înainte ca tot ce punem în rugăciunea pentru noi înșine să fie sănătate, iubire, succes, rezolvare s.a., ar fi tare bine să înțelegem că primindu-le în lipsa bunătății, a liniștii sufletești, a bucuriei de a-L avea pe Dumnezeu ca Tată, nu am putea duce nicio iubire, niciun succes, nici chiar sănătatea. Sau le-am duce o vreme uitând că sunt daruri prețioase și le-am pierde mai devreme sau mai târziu.

Știu, e mare lucru să ai Duh și asta le este îngăduit în mod excepțional doar unor Părinți. Însă am convingerea, dintr-o binecuvântată experiență de viață grea, că este posibil să simțim Duhul Sfânt, fie și preț de o secundă, ca atingere delicată, dar cu putere de tămăduire absolută și imediată. Și, dacă am conștientiza asta, am face orice ca să tragem de această secundă, orice. Dar, chiar și o secundă, tot o imensă binecuvântare-pregustare este.

Revin acum la ziua de astăzi, în care este, ca și mâine, Pogorârea Duhului Sfânt. Nu coborârea care e o cădere, ci pogorârea care e o aplecare spre ridicare. Și asta face diferența.

Fără slujba minunată de azi n-aș fi simțit asta. Într-o secundă, care mie mi s-a părut un înalt adânc de timp, am simțit Duhul Sfânt. Am simțit tămăduirea. Am înțeles că abia de astăzi încolo pot cere pentru mine ceva astfel încât să primesc spre păstrare și lucrare.

Și se leagă.
De aproape 7 ani sunt ortodoxă. Știu, am pierdut mult, dar Dumnezeu are căile Lui de-a mă ajuta să primesc fără rest. De 7 ani, dacă nu de o viață, caut să înțeleg ortodoxia și să-L cuprind pe Dumnezeu, însă toate problemele prin care m-a purtat viața în ultimii ani m-au zăpăcit în așa măsură, încât nu prea reușeam să păstrez pacea inimii și, recunosc, nu mereu îl vedeam doar pe Dumnezeu ca tată. Faptul că ni s-a lăsat acest dar al Duhului este singura certitudine că Dumnezeu ne vrea senini tocmai penteu a ne putea împlini rugile. E multă semantică în seninătate...

Am simțit ziua de astăzi ca un început bisericesc personal, iar apoi citind despre asta, am descoperit că așa și este: Pogorârea Duhului Sfânt este prima sărbătoare creștină care a pus bazele Bisericii. 

Vă doresc să simțiți atingerea Duhului Sfânt, tămăduitor, ca apoi să puteți înmulți darul primirii a ceea ce cereți; și vi se va da!

Cât durează? Depinde de noi mai mult decât putem crede. Cât credem? Cât putem sta cu capul în podeaua bisericii, căci, așa cum pacea sufletului este temelie pentru primirea Duhului, podeaua smereniei este temelia Bisericii.