Prologul culpei mele

Sunt mândră, sunt cochetă, sunt visătoare, sunt imprevizibilă, sunt disperată, sunt vicleană. Mea culpa!

Dar toate astea sunt adaptări la viață şi resorturi pentru ce aş vrea să fii tu ca să avem acelaşi ritm.

Dacă sunt mândră e pentru ca tu să ai bucuria că ai o prioritate şi chiar exclusivitate. Ca să înțelegi că aşteptarea merită.
Iar dacă faci din mândria mea mândria ta, mă voi îmblânzi, căci blândețea este apanajul feminității.

Dacă sunt cochetă e pentru ca tu să te poți bucura de culoare, de parfum şi de prospețime, să stârnesc în tine admirația care să te împlinească.
Iar dacă faci din cochetaria mea fascinația ta, când mă vei ține în brațe dormind, îmi vei putea simți pielea mirosind a lapte şi sufletul a migdale. Şi ai nevoie să ştii că pentru acest abandon lupți, că eşti cuceritorul meu.

Dacă sunt visătoare e pentru ca tu să îți păstrezi sufletul vibrând. Ai nevoie de o ceaşcă cu flori şi margini aurii, chiar dacă bei cafeaua neagră, la ore fixe. Ai nevoie să dansezi între două probleme.
Iar dacă faci din visul meu limanul tău, tot ce vei pierde îți va fi câştig.

Dacă sunt imprevizibilă e pentru ca tu să nu simți monotonia vieții. Ai nevoie de scântei în gânduri, de viziuni noi şi de pasiune.
Iar dacă mă accepti aşa zâmbind, te voi lua cu mine dincolo de limite ca să vezi că poți fi chiar şi ce nu ştiai că ai putea.

Dacă sunt disperată e pentru ca tu să nu-ți mai risipeşti timpul, visele şi dorințele. Ai nevoie de poduri între insulele anilor tăi, căci e bine să nu uiți că bătrânețea se trage din copilărie, iar între ele sunt multe destinații ale unei singure călătorii.
Iar dacă vei da disperării mele un sens, nu-ți va mai fi teamă să speri.

Dacă sunt vicleană e pentru ca tu să poți crede că eşti mereu onest. Ai nevoie de greşeli, dar mă ofer să fiu eu cea care le face pentru că eu ştiu să mă alint când chiar nu e cazul.
Iar dacă vei face din viclenia mea pistruii verii sau coada vulpii dintr-o poveste frumoasă sau răvaşul dintr-o clătită cu gem de fragi, vei putea aprecia inocența şi-o vei înțelege ca putere, nu ca slăbiciune.

Toate aceste defecte ale mele au nevoie de calitățile tale ca viața să fie clocot şi uimire, adică vie. Şi cred că asta înseamnă tinerețea fără bătrânețe.

Eu nu mă pot schimba. Dar pot deveni şi-aş vrea.