tag:blogger.com,1999:blog-44580041518981441292024-02-07T09:21:02.466-08:00monografii sufleteştiAm căutat un instrument de măsurare a sufletului, dar nu cunosc unitatea de măsură. Pentru că am avut norocul unor clipe luminoase şi calde, am reuşit să cunosc sufletul; nimic nu e mai sensibil, dinamic şi risipitor ca sufletul!
Mi-am dorit apoi un aparat cu care să pot imortaliza capturile acestor clipe de lumină şi căldură, dar iarăşi sufletul şi-a pornit furtuna. Şi atunci m-am apucat de scris.cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.comBlogger62125tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-66315301034166988992022-08-31T15:06:00.002-07:002022-08-31T15:10:45.722-07:00o monografie a suferinței<p> <span style="font-size: 17px;">Există suferințe în care ajungem din cauza noastră, exclusiv a noastră.</span></p><br /><span style="font-size: 17px;">Există suferințe care ni se insinuează în viață fără să fi greșit noi pe undeva.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Dar în toate cazurile, atitudinea în fața acestor suferințe ne aduce și ieșirea, depășirea, surmontarea și rezolvarea impasului.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">În ambele cazuri, prioritară e acceptarea. Poate te copleșește situația atât de mult, încât nu poți accepta că ți se întâmplă. Nu ție, nu tocmai ție! Poate din jenă, din incapacitatea (temporară) de a lupta, din blocaj, din lipsa experienței te însingurezi în suferință și, neavând pe cineva demn de încredere cu care să vezi limanul corect, te trezești la pământ. Tot ce poți face e să te târăști trăgând după tine în toate sectoarele vieții atitudinea de suferind, deci perpetuând problema cam la nesfârșit. Și dezvolți și comportament de victimă, transmiți că ești slab, iar lumea nu stă să analizeze ceva ce tu oricum încerci să ascunzi, dar tot ce lași să se vadă e durerea.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Acceptarea înseamnă că te așezi la masă, la o cafea sau la un pahar de vin, de apă, de zeamă de varză sau mai-știu-eu-ce licoare, de vorbă tu cu problema ta: tu pe un scaun, ea pe alt scaun, față în față, cu un dialog mai mult sau mai puțin civilizat, ghidat de curiozitatea de a afla:</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-de unde vine</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-cine a trimis-o</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-la ce te face să renunți</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-ce ai, totuși, de învățat din asta</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-ce pierzi dacă o lași să te devoreze</span><br />
<span style="font-size: 17px;">-ce câștigi dacă o rezolvi</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Apoi vin și soluțiile. Poate că vezi doar finalul, iar finalul poate fi uneori la distanță de ani, de-o viață, nu știi. Dar fă primul pas. Și următorul. Și nu uita să o accepți. Da, e posibil să ți se întâmple chiar și ție, iar dacă ți se întâmplă e pentru că o poți duce.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Acceptarea aduce liniște. Întrebările nu-și vor găsi niciodată odihnă în starea de agitație. Poate răspunzi la una, două, însă vor continua să-ți inunde gândurile ziua și, ce e mai rău, noaptea. Și visele. Acceptarea oprește procesul căderii propriei ființe.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Uită de întrebări! Caută liniștea. </span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Apoi:</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Dacă e din cauza ta, căința sinceră pune punct definitiv căderii. Poate mai cazi, dar nu așa, nu acum, nu mai rău. Căința deschide ochii inimii și, ce e mai minunat, înmoaie inima ferind-o de împietrire. Fă orice să nu mai repeți aceeași greșeală și astfel nici măcar nu vei mai ajunge în situația de-a trebui să alegi dintre două greșeli pe cea mai mică.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Dacă nu e din cauza ta, tot la tine să cauți. Dar să duci și această suferință ca pe o cruce, cu demnitate și nădejde.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">În ambele situații ai nevoie de nădejde. Poate că nici tu nu te mai vezi corect, iar oamenii care te văd nu pot face ce e mai bun pentru tine. Este însă, Cineva care știe și vede tot - ce a fost, ce este și ce poți primi: Dumnezeu. Și-ți dă. Doar să recunoști că fără El nu poți. Poate poți, dar nu acum și nu complet și nu veridic. Recunoaște.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Apoi amintește-ți că sfinții nu au devenit sfinți ca să aibă fiecare zi din calendar un nume, ci ca să ne ajute. Pune-i la treabă!</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Este imposibil să nu înveți ceva din suferință.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Cel mai mic dar primit poate fi ăsta: eu sufăr dintr-o pricină banală, când altul e mai oropsit ca mine și nu se vaită atât. Cu darul ăsta, după ce ți-ai recunoscut micimea și slăbiciunea, devii mai puternic.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Urmează darul nădejdii, căci din suferință doar așa ieși. Până și a purta peste zile, peste nopți, peste timp aceeași suferință, tot cu nădejdea o faci: că poate dacă nu ieri, azi e ziua aia mai bună ca ieri, că și ieri a fost ceva mai bine ca alaltăieri, iar pentru binele zilei de mâine merită să trag azi, acum. Cu nădejdea în suflet ești pe drumul bun, chiar dacă altceva, altă promisiune de îndreptare nu ai. Sădește-o ca pe o sămânță zi de zi, cu încrâncenare sau cu lehamite, oricum, numai sădește-o. Nădejdea crește, paradoxal, nu cu soare, ci cu lacrimă. Că-i de durere sau de bucurie, nu contează: lacrimă să fie, să iasă din ruptura inimii lacrima.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Alt dar mai prețios ca nădejdea e rugăciunea. Da, rugăciunea e un dar. Nu ne naștem având știința ei, pentru că nu e o materie cu domeniu de cercetare propriu-zis. Rugăciunea e o împlinire, o funcție a sufletului. Și o poți primi la suferință. Odată ce-o ai, oricât de greu ți-ar fi uneori s-o (mai) faci o perioadă, rugăciunea rămâne în suflet și lucrează pentru tine ca un arhitect al vieții tale construind poduri între oameni, case cu etaje sentimentelor, grădini amintirilor samd. Nu te părăsește niciodată. E în lumina fiecărei celule, dar dă-i răgaz, dă-i timp, alocă-i atenție și folosește-o ca lanternă cu resurse proprii în întuneric.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Alt dar e înțelepciunea, care vine la pachet cu un risc: acela al pierderii inocenței. Insă, dacă mai poți plânge, inima nu e împietrită și inocența rămâne neatinsă pentru bucurii și pentru suferința altora care devine și a ta. E suferința care ți-e dată de Dumnezeu spre purtare și spre luptă, spre a spori puterea celui în suferință când el nu poate, nu știe, dar uite că tu îl vei face să și poată, să și știe. Care pe care ajută aici, greu de zis.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Văd multă suferință, multă. Deopotrivă, trăiesc și eu suferind. Ceea ce scriu e din proprie experiență, nu sunt cuvinte potrivite. Fără Dumnezeu, viața e o plimbare pe o bicicletă fără roți - fără destinație, în gol, pedalând fără să ajungi nicăieri, deși da, mușchi faci de la atâta efort. Cu Dumnezeu, viața e o plimbare pe bicicleta cu roți - pe dealuri pline de viță de vie, de flori, cu apusuri moi și răsărituri colorate, cu rouă pe tălpi, cu prospețime în gânduri și cu sens în emoții, pentru că destinația mereu e alta, și e aceea unde te așteaptă cineva drag și/sau ceva frumos. Și e o frumusețe care hrănește la nivel general, nu doar pe tine.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Cam asta e monografia suferinței. De suferință nu se fuge, că nimerești în izvorul ei.</span><br />
<!--/data/user/0/com.samsung.android.app.notes/files/clipdata/clipdata_bodytext_220901_005839_915.sdocx-->cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-79101840476359947592021-12-14T07:02:00.005-08:002021-12-14T07:02:52.555-08:00poate că viitorul tău este deja trecutul meu<p> </p><p class="MsoNormal"><span> </span>Dacă te-aș cunoaste acum, când eu sunt plină de viață, ți-aș
spune că sunt așa pentru că viața mea e deja trăită și nu mai am ce să pierd. Și
că viața este frumoasă!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Deja am trăit tot ce era bun de trăit, deja m-am bucurat de
tot ce putea fi mai frumos, pentru că mi-am și plâns toate disperările, pentru
că am trecut poduri peste ape adânci și învolburate, pentru că am învins lupte
cu demoni, pentru că am înțeles darul vieții.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">(viața, cel mai prețios și paradoxal dar fără de care azi am
fi fost probabil niște râme sau niște bule de energie rătăcind haotic și fără
sens prin spațiu, însă Dumnezeu a ales cea mai bună energie, cea mai bună
materie și, în cea mai buna combinație, a creeat omul – pentru a ne da șansa de
a experimenta și această binecuvântată dimensiune a vieții pământești, a
iubirii prin care să ne putem desăvârși)<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><br /></p><p class="MsoNormal"><span> </span>Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la trecutul meu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Și totuși, dacă te-aș cunoaște pe tine?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>O vreme ai fi prezentul meu, ar fi o vreme destul de lungă,
pentru că știu cum trece timpul în sufletul meu când iubesc – ca un alchimist
care transformă totul în aur. Aș face din a te iubi singura mea ocupație.
Altceva ce să mai și trăiesc? Le-am trăit pe toate deja. Doar iubirea nu-mi va
fi niciodată de-ajuns de trăit. Pentru că iubirea nu moare odată cu trupul, ea
nici măcar nu dispare odată cu despărțirea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Apoi, așa transformat în aur, ai deveni viitorul meu. Aș
vedea în tine strălucirea nobilă a vieții. A întregii mele vieți, pentru că ai
fi o încununare a ideii mele de iubire, însă trăită. Zi cu zi, zi de zi. În
lipsa sau în absența ta – asta nici n-ar mai avea importanță știind că ești.
Doar că ești.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Și ai deveni, cu fiecare zi în care ne-am iubi, trecutul
meu. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Mâine ai fi trecutul meu cu tot ce înseamnă bun în el,
pentru că aș așeza în sufletul tău darul de frumos al vieții mele, așa cum văd eu
frumusețea vieții, și este multă, multă, multă frumusețe în lumea pe care o văd
eu. Și dacă aș face asta, ar fi pentru că ai putea primi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Dar dacă într-o zi ai pleca?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Ai pleca cu tot ce înseamnă bun, pentru că eu, cu tot ce e
bun te-aș iubi: cu stelele nopților la munte, cu soarele plajelor, cu lunile
pline în care ne-am mira de frumusețea lor, cu dansurile mele nebune, cu visele
mele, cu toate râsetele izbucnite din mine și cu toate zâmbetele așezate ca
certitudini ale gândului că ești al meu, cu toate nopțile de iubire, cu toate
diminețile de iubire, cu toate furăciunile de timp, cu toate minciunile spuse
ca să scăpăm de alții, cu toate melodiile de dragoste, cu toate nebuniile, cu
toate poeziile, cu toate cuvintele, cu toate gesturile și cu toate îmbrățișările,
cu toate rugămințile, cu toate așteptările și venirile, cu toate surprizele, cu
toți nervii, cu toate mângâierile, cu toate efuziunile, cu tot curajul meu, cu
toată tandrețea mea, cu toate fricile mele, cu toate lacrimile mele de fericire
și de supărare, cu toate amintirile mele, cu toate poveștile mele, cu toate
obsesiile mele, cu toate desprinderile mele de trecut, de rău și de urât, cu
toate acroșările mele de frumos.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Ce-ar mai rămâne din mine de trăit în viața asta, cum ar mai
arăta diminețile mele fără iubire, fără zâmbet, fără tot ce deja aș fi topit ca
să transform în aur? Și cui ar folosi acest aur?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Ai pleca cu trecutul, cu prezentul și cu viitorul meu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Mai bine vezi-ți acum de drum și lasă-mă neatinsă de grația
iubirii, pentru că nici ție nu ți-ar fi mai bine dacă ai pleca apoi. Ne-am căuta
în vise noaptea, în brațele altora, în zâmbetele străinilor, în sori și stele
pe care le-am deșira științific în astre, în horoscoape și în teorii ale perfecționării unei relații de cuplu. Ar fi un chin pe care l-ar trăi și alții neștiind că nici
noi nu ne acceptăm durerea după atâta fericire.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span> </span>Deși nu știu dacă e mai bine să rămânem în micimea noastră
neiubindă, chiar dacă e confortabilă, zic că am putea începe prin a ne fi prezent
unul celuilalt. Același. Și să păstrăm asta simplu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-26377833053037972682021-11-28T03:02:00.000-08:002021-11-28T03:02:05.493-08:00o lume deja periculoasă<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8_dckqLeXtAbqfkI2xkYTiHyti-LtX2WOA2pBF9kTSUNUy4vqusU7UpWIFnUjw5jUehGA54AyD627cTX-fH8etoF5SccsCrTICMRnp46SQCIiBnXqMUhCVdOXPcrKfAs8tEpxu9FjKFc/s903/Screenshot_20211128-040201_Chrome.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="903" data-original-width="557" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8_dckqLeXtAbqfkI2xkYTiHyti-LtX2WOA2pBF9kTSUNUy4vqusU7UpWIFnUjw5jUehGA54AyD627cTX-fH8etoF5SccsCrTICMRnp46SQCIiBnXqMUhCVdOXPcrKfAs8tEpxu9FjKFc/w211-h320/Screenshot_20211128-040201_Chrome.jpg" width="211" /></a></div><br /> Dacă m-ai scoate la plimbare într-o seară de vară, iar eu aș purta o rochie făcută dintr-un material desenat cu valuri și nisipuri, aș vrea să știu pe unde ai vrea să-mi fii și ce ai vrea să-ți fiu. <p></p><p><br /></p><p>Aș începe călătoria noastră cu această mare pe care te-aș pune să-mi arăți zborul pescărușilor, delfinii și răsăritul soarelui în drumul lui spre apus. </p><p><br /></p><p>Apoi te-aș face marinar și aș fi curioasă să știu cu ce ai naviga: cu o barcă sau cu un vapor? Ai avea și un colac de salvare? În care parte a apelor te-ai arunca să înoți? Ți-ar fi foarte limpede apa, dar prea sărată? Te-ar speria valurile și curenții mării mele? </p><p><br /></p><p>Ce ai face dacă ți-ar fi frig? Dar dacă te-ar arde soarele? Și unde ai găsi și apă de băut și mâncare, astfel încât să rămâi cât mai mult în această vacanță, cu degetele arâtându-mi pe mine liniștea verii și urmele pașilor tăi pe nisipul meu?</p><p><br /></p><p>Ai face castele de nisip?</p><p><br /></p><p>Ce preț ai plăti pentru această vacanță și cât ar ajunge ea să valoreze pentru tine? Dar pentru mine? </p><p><br /></p><p>Ai vrea să mai pleci? Dar iernile mi le-ai iubi? </p><p><br /></p><p>Când te-ai plictisi, și aș avea grijă să te las să te plictisești, mi-aș aranja volanele rochiei, m-aș învârti ca să uiți toate desenele. Să-ți amintești doar visul punctat cu vârful degetului, coborât din creierul tău pe trupul meu. Și aș pleca acasă. </p><p><br /></p><p>Te-aș lăsa singur, nevorbit și necăutat, ca să crezi că te-ai purtat prostește și naiv lăsându-te sedus tu, un munte de rațiune. Apoi te-aș cuprinde în visele de noapte ca să te trezești cu dor de mare. Și să pleci la mare, dar să-ți fie marea pustie. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfrDuHoqMGoA9HPMSAYtpEC4Dvnrxwse8dYT2VnO5OqGX0pznePVPVXKGhch0ZQclPQtp4SsBotltFOFcxEXqcGzg0Y7ePYWuhG5Kdn4TvxaBn-4lp6JiWyxVgRPFdMMpXOtIVPdNKog0/s646/Screenshot_20211128-123312_Chrome.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="581" data-original-width="646" height="288" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfrDuHoqMGoA9HPMSAYtpEC4Dvnrxwse8dYT2VnO5OqGX0pznePVPVXKGhch0ZQclPQtp4SsBotltFOFcxEXqcGzg0Y7ePYWuhG5Kdn4TvxaBn-4lp6JiWyxVgRPFdMMpXOtIVPdNKog0/s320/Screenshot_20211128-123312_Chrome.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Să ma cauți după toate aventurile menite a-ți alunga pustiul. Aș veni în harta lumii. Să nu mai ai unde să fugi. Să fie pe mine lumea toată, a ta doar cea pe care o atingi. </p><p><br /></p><p>De unde ai începe înconjurul lumii? Și spune-mi: te-ai grăbi? Ai lega prietenii între continente sau ai porni războaie? Ai avea milă pentru răniți?</p><p><br /></p><p>Ți-ai pune săruturile ca paznici înarmați la granițe și mângâierile ca salvamari pe oceane?</p><p><br /></p><p>Ai avea grijă să hrănești tot ce e viu prin ținuturile mele? Mi-ai săruta țărâna ca pe niște locuri sacre?</p><p><br /></p><p>Ai mai înota prin oceanele mele până ai obosi, iar apoi ți-ai așeza capul pe limanul țărmurilor?</p><p><br /></p><p>Ai dormi între zilele în care ai explora teritoriile cu spinarea lipită de iarba mea și cu fruntea de stele? </p><p><br /></p><p>Vezi bine că am doar întrebări. Și o singură certitudine - aceea că dacă m-ai deșira, toată lumea ar arăta altfel rețesută. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDf7Ab5u0-3RnlgOSmrVGaaeyfhklaNLIUjD6AHTp8ZPyd-EPgmHfvyJVYLJydk6GivhyUi4zbAvhnuh6UiTeIHLkVeLffw0lv9HeRDE3GvDV3r-OrrfqoKAroGaGeaCnljecpQIfJro0/s620/Screenshot_20211128-122135_Chrome.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="601" data-original-width="620" height="310" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDf7Ab5u0-3RnlgOSmrVGaaeyfhklaNLIUjD6AHTp8ZPyd-EPgmHfvyJVYLJydk6GivhyUi4zbAvhnuh6UiTeIHLkVeLffw0lv9HeRDE3GvDV3r-OrrfqoKAroGaGeaCnljecpQIfJro0/s320/Screenshot_20211128-122135_Chrome.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Tu, tot ce scriu eu aici, auzi cu vocea mea? Și eu, tot ce scriu aici, aș vrea să aud cu vocea ta. Pentru că eu nu-mi pot atinge rochia, eu umplu cu ea o lume. O hartă care să te ajute să nu te rătăcești prin tot ce deja există. Iar vocea ta ar fi un far.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrkb0OEGobcpSxBIfsVfsNr5Mg5h5y8C6U2Irm8pybMSYDUwYyKZApucbQFnlfh6BwHZPT2fwqVGKDJ4aXn9dwurG-GaEGZiWB37eDYsLvu-0sbCSo8_PyvS7zE8dUXoepi1mfCGQ3Mmo/s614/Screenshot_20211128-123237_Chrome.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="349" data-original-width="614" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrkb0OEGobcpSxBIfsVfsNr5Mg5h5y8C6U2Irm8pybMSYDUwYyKZApucbQFnlfh6BwHZPT2fwqVGKDJ4aXn9dwurG-GaEGZiWB37eDYsLvu-0sbCSo8_PyvS7zE8dUXoepi1mfCGQ3Mmo/s320/Screenshot_20211128-123237_Chrome.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-50588176709037386922021-11-19T11:33:00.005-08:002021-11-22T12:18:00.039-08:00doi de noi<p> <span style="font-size: 17px;">Dacă noaptea ar fi o șampanie și dacă eu aș fi un pahar în care ai turna noaptea după ce ar deveni lichidă, iar eu transparentă, cât de lungă ai face noaptea? Și mai ales, ce ar mai rămâne în zare, cu din ce în ce mai puțin întuneric?</span></p><br /><span style="font-size: 17px;">Și dacă, pentru că suntem doi și avem două pahare, am ciocni ca să bem tot întunericul mai repede, nu ar fi frumos să ne sărutăm ca să vedem cine a nimerit luna?</span><div><span style="font-size: 17px;"><br /></span>
<span style="font-size: 17px;">Și sărutându-ne, nu-i așa că am face lumină în noi? O lună-lumină mare.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">Pe partea nevăzută a trupului meu de lună este un copac crescut orizontal spre răsărit. Pe partea nevăzută a trupului tău este palma mea care-ți spune adevărul. Cu fiecare mângâiere îmi aliniez norocul, dragostea, fericirea, sănătatea și viața. De azi, ești în ele, în adevărul palmei mele. Nici nu e nevoie de palma ta pentru un alt adevăr, pentru că adevărul e unul singur.</span><div><span style="font-size: 17px;"><br /></span>
<span style="font-size: 17px;">Mințile oricum nu-și mai aveu rostul, este mai bine că ni le amestecăm cu luna, cu noaptea, cu zarea. Și tot ce-a fost a fost adevărat. Nu aș vrea să adaug nimic, poate doar timp. Și, dacă mă uit bine în zarea ochilor tăi, deși e întuneric, este timp pentru frumos.</span></div><div><span style="font-size: 17px;"><br /></span>
<span style="font-size: 17px;">Noiembrie chiar este cea mai frumoasă lună, pentru că începe cu noi.</span><!--/data/user/0/com.samsung.android.app.notes/files/clipdata/clipdata_bodytext_211120_103200_550.sdocx--></div></div>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-24997624192314357772021-06-30T13:26:00.000-07:002021-06-30T13:26:09.918-07:00Nimic nu se pierde<p><span style="font-size: 17px;">Cum e să te ferești de iubire chiar când ai mai mare nevoie de ea.</span></p><p><span style="font-size: 17px;"><br /></span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/2VB6YYHIECQ" width="320" youtube-src-id="2VB6YYHIECQ"></iframe></div><span style="font-size: 17px;"><p><span style="font-size: 17px;"><br /></span></p>Să porți mereu cu tine un chestionar cu întrebări venite din trecut, dar la care să fie valide răspunsuri doar din viitor.</span><p></p><p><br /><span style="font-size: 17px;">Să simți că iubirea care ți-a rămas de iubit e bogată, dar să gândești că poate e adunată din resturile tuturor neiubirilor din fostele iubiri neiubinde.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să îți amintești când ai iubit ultima oară așteptând dovezi pe care nu le-ai primit, și-atunci ai ieșit în lume să-ți lași liber dreptul la fericire; și să îți dai seama acum, după o viață, că </span><span style="font-size: 17px;">după acea iubire pretinsă, tocată, disecată și condamnată,</span><span style="font-size: 17px;"> nici în cele mai frumoase iubiri de după, nu ai primit dovezile pe care le-ai așteptat atunci.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să constați că ai darul de a învia, prin iubire, o piatră, de-a o face casă, pod, fereastră, grădină cu pomi și eleșteu, dar că numai pentru tine singur, toate astea devin pietre de poticnire și uneori de moară.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să cunoști oameni amabili, veseli, să râzi cu ei, dar să trebuiască să curmi singură aceasta prietenie de teama unei iubiri disproporționate, pentru că știi că niciunul nu te poate iubi astfel încât să se lase iubit așa cum știi tu să iubești.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să accepți să fii neiubit, dar să-ți dorești să iubești, ca să nu faci implozie. Să ai nevoie să dăruiești mult mai mult decât să primești, dar să nu ai pe nimeni care să poată duce dăruirea ta peste timp.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să nu ai un model în minte, nici preferințe banale pentru culoarea ochilor sau a părului, dar să te încânte o voce, un albastru vidant sau un verde sălbatic, să zâmbești distant și secret ca el să nu afle, ca nu cumva să se apropie prea mult de tine, fiindcă totuși nu e el.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să nu ai o listă de calități, dar să ai convingerea că îl vei recunoaște după izbânda liniștii în lupta lumii cu defectele lui.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să trebuiască să ții cont că viața e scurtă și să vrei să o trăiești, dar din același motiv să oprești tot, pentru că nu doar viața ta e scurtă, ci și a lui, a celui care nu este el.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să vrei să săruți, dar să nu poți, pentru că nu buzele lui te vor face să simți sărutul din buze în șira spinării, pentru că nu el este el.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să te gândești la îmbrățișare și să simți un cuțit învârtindu-se în inima ta, dar când apare un el să-ți treacă.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să te păcălești că poți lăsa totul pe mâine, dar mâine să se facă astăzi.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să prețuiești îmbrățișarea unui prieten, dar să ai grijă să nu îl ia valul, pentru că știi că nu e el.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Să descoperi singură1 toate frumusețile acestei lumi haotice, toată muzica bună de dragoste, să fie toate serile perfecte. Cu greieri și lune frumoase, cu stele și nori colorați, cu apusuri deșirate, cu ploi calde. Și să păstrezi lumea asta doar pentru tine pentru că niciun el nu e el.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Dar să te uiți în oglindă când îți spui că te iubești și apoi să uiți de iubire.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Și să te salveze din pustiirea asta a sufletului tot Dumnezeu care-ți primește clocotul și durerea. Iar dorul, ca sentiment de prea-plin sufletesc, ți-l transformă în mângâiere.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Doamne, toată iubirea mea necheltuită, netrăită dar dureroasă doar pentru sufletul meu, transformă-mi-o Tu în iubire pentru Tine, ca să nu se piardă nici o picatură, nicio aromă binemirositoare, nicio boare și nicio rază de lumină, nicio secundă și nici vreo altă minimă unitate de măsurare a iubirii să nu se piardă. </span><br />
<span style="font-size: 17px;">Să nu rătăcească iubirea mea străină de Tine și de lume. </span><br />
<span style="font-size: 17px;">Și așază iubirea asta în coșul sau fântâna sau fereastra sau cartea sau fructul din care un om să-și poată lua când are nevoie de iubire mai mult și mai mult.</span><br />
<!--/data/user/0/com.samsung.android.app.notes/files/clipdata/clipdata_bodytext_210630_230404_316.sdocx--></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/A4N2ausO6Sw" width="320" youtube-src-id="A4N2ausO6Sw"></iframe></div><br /><span style="font-size: 17px;"><br /></span><p></p><div><!--/data/user/0/com.samsung.android.app.notes/files/clipdata/clipdata_bodytext_210629_225540_084.sdocx--></div>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-87794759492011464712021-06-20T08:49:00.002-07:002021-06-20T08:49:33.834-07:00Pogorârea Duhului Sfânt<p> <span style="font-size: 17px;">Nu suntem pregătiți pentru darurile pe care i le cerem lui Dumnezeu. Am înțeles asta astăzi, în podeaua bisericii.</span></p><span style="font-size: 17px;">Dar ziua de astăzi ne poate ajuta să ne pregătim sufletele. Nu curățindu-le, căci orice suflet este curat, ci vindecându-ni-le.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Cu excepția bine-primitelor la Dumnezeu rugăciuni pentru aproapele nostru, mai cerem mereu și pentru noi înșine câte ceva. Nu e rău. Însă neprimind grabnic, deznădăjduim sau credem că Dumnezeu nu ne ascultă ruga.</span><br />
<span style="font-size: 17px;"><br /></span><div><span style="font-size: 17px;">Am înțeles că Dumnezeu, înainte să ne dea ceea ce ii cerem, ne vrea cu rănile închise și cu golurile umplute. Iar când zic goluri, mă refer tot la răni care au lăsat spații între stările noastre de bine primordial (căci există și un "extrabine").</span><div><span style="font-size: 17px;"><br /></span><div><span style="font-size: 17px;">Și cum ne-am putea umple golurile, cu ce? Cu Dumnezeu. Cum? Prin Duh Sfânt.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">De aceea, înainte ca tot ce punem în rugăciunea pentru noi înșine să fie sănătate, iubire, succes, rezolvare s.a., ar fi tare bine să înțelegem că primindu-le în lipsa bunătății, a liniștii sufletești, a bucuriei de a-L avea pe Dumnezeu ca Tată, nu am putea duce nicio iubire, niciun succes, nici chiar sănătatea. Sau le-am duce o vreme uitând că sunt daruri prețioase și le-am pierde mai devreme sau mai târziu.</span><br />
<span style="font-size: 17px;"><br /></span></div><div><span style="font-size: 17px;">Știu, e mare lucru să ai Duh și asta le este îngăduit în mod excepțional doar unor Părinți. Însă am convingerea, dintr-o binecuvântată experiență de viață grea, că este posibil să simțim Duhul Sfânt, fie și preț de o secundă, ca atingere delicată, dar cu putere de tămăduire absolută și imediată. Și, dacă am conștientiza asta, am face orice ca să tragem de această secundă, orice. Dar, chiar și o secundă, tot o imensă binecuvântare-pregustare este.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Revin acum la ziua de astăzi, în care este, ca și mâine, Pogorârea Duhului Sfânt. Nu coborârea care e o cădere, ci pogorârea care e o aplecare spre ridicare. Și asta face diferența.</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Fără slujba minunată de azi n-aș fi simțit asta. Într-o secundă, care mie mi s-a părut un înalt adânc de timp, am simțit Duhul Sfânt. Am simțit tămăduirea. Am înțeles că abia de astăzi încolo pot cere pentru mine ceva astfel încât să primesc spre păstrare și lucrare.</span></div><div><span style="font-size: 17px;"><br /></span>
<span style="font-size: 17px;">Și se leagă.</span><br />
<span style="font-size: 17px;">De aproape 7 ani sunt ortodoxă. Știu, am pierdut mult, dar Dumnezeu are căile Lui de-a mă ajuta să primesc fără rest. De 7 ani, dacă nu de o viață, caut să înțeleg ortodoxia și să-L cuprind pe Dumnezeu, însă toate problemele prin care m-a purtat viața în ultimii ani m-au zăpăcit în așa măsură, încât nu prea reușeam să păstrez pacea inimii și, recunosc, nu mereu îl vedeam doar pe Dumnezeu ca tată. Faptul că ni s-a lăsat acest dar al Duhului este singura certitudine că Dumnezeu ne vrea senini tocmai penteu a ne putea împlini rugile. E multă semantică în seninătate...</span>
<br /><br />Am simțit ziua de astăzi ca un început bisericesc personal, iar apoi citind despre asta, am descoperit că așa și este: Pogorârea Duhului Sfânt este prima sărbătoare creștină care a pus bazele Bisericii. </div><div><br /><span style="font-size: 17px;">Vă doresc să simțiți atingerea Duhului Sfânt, tămăduitor, ca apoi să puteți înmulți darul primirii a ceea ce cereți; și vi se va da!</span>
<br /><br /><span style="font-size: 17px;">Cât durează? Depinde de noi mai mult decât putem crede. Cât credem? Cât putem sta cu capul în podeaua bisericii, căci, așa cum pacea sufletului este temelie pentru primirea Duhului, podeaua smereniei este temelia Bisericii.</span></div></div></div>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-40295396203527282022020-07-21T00:30:00.000-07:002020-07-21T02:43:57.413-07:00Colivia de aur a neiubiriiÎți mulțumesc pentru minciuni. Când am crezut că frumosul ce mi se-ntâmplă este câmpie neîngrădită, mă puteam rostogoli în voie, şi o făceam; dar am descoperit că acolo unde plantam un nuc era îngropat de viu un vis, acolo unde semănam semințe de floarea-soarelui, floarea se usca în boboc pentru că pâmântul era, de fapt, nisip, când puneam un trandafir de soi ieşea o cucută, când aşezam cărămizi de cuib le dărâmau vânturile. Dar tu cereai nuci şi ulei şi parfum de trandafir colorat şi căutai patul pe care să visezi frumos. Cum, dacă tot ce mi-ai oferit a fost o minciună a pământului, a libertății şi a vieții, cum să crească viața în ceea ce eu plantam în tine? Mulțumesc că, în loc să-mi fi spus că pământul tău e o palmă de nisip uscat, mi-ai spus că e o-mpărăție fertilă. Când am văzut cum mi se usucă semințele, ți-am spus, ți-am strigat, m-am speriat; dar tu ai zâmbit şi ai spus că mi se pare. N-am mai spus nimic, dar mi-am strâns toate rodurile în mine, la adăpost de uscăciunea ta. Te mirai, mai ştii? Mă întrebai de ce nu-ți înfloresc parfumat şi colorat. Şi-ti zâmbeam amar. Apoi mă certai că patul e prea mic. Dar era patul meu pe care, lăsându-mă singură, nu ştiam să fac altceva decât să dorm şi să-mi visez visele de rod din mine. Singură, fără tine. Singură şi mică, dar tu nu mă întrebai niciodată ce visez, n-ai aflat niciodată că eu râdeam şi plângeam şi cântam în somn. Îți mulțumesc şi pentru neîmbrățişările nopții, în care îmi puteam păstra visul de îmbrățişare treaz. Ani la rând!<br />
Îți multumesc pentru toate momentele grele în care, deşi noi eram împreună după geografia ta, în geografia mea eram singură. De fapt, la mine era geografie; la tine era un turism contractabil, negociat. Eu eram în stare să-mi schimb cursuri de fluvii şi să-mi cutremur munții, dar am ajuns să mut doar amărâți pereți, uşi, cutii cu viață şi însăşi viața mi-o mutam în locuri străine pe care le credeam aducătoare de siguranță, siguranța pe care nu o aveam de la tine decît în cuvinte promise şi în amânări. Totuşi, viața mea se petrecea mai dinamic decât ştiai tu, între minciunile tale. Pentru că între două minciuni de-ale tale era adevărul meu, unul singur. Mereu acelaşi. Mă bucur că am crezut în el. Cu fiecare minciună m-ai ajutat să mă pot desprinde de tine mai uşor.<br />
Mă bucur că mă lăsai singură de Crăciun, de Înviere şi de ziua mea. Evident, şi de ziua ta. Aşa, am mâncat singură cel mai gustos tort, magia Naşterii s-a putut păstra an de an în câte un glob cumpărat de mine, atunci când mă certai că dau banii pe prostii. În globul ăla era un vis ce se aştepta născut - nu putea fi ieftin. Mă bucur că mă certai când cumpăram ceşti pictate cu poveşti de Crăciun. Aşa, ți-am înțeles sărăcia din sufletul tău de copil uscat. Nu credeai în daruri, de aceea mi-ai luat până şi această, cea mai mare din toate, bucurie - aceea de a-ți face daruri. Tot ce mi-am dorit să dăruiesc celui iubit a rămas neatins în mine. Tot. Îți multumesc pentru asta! Tot neprimitul tău a rămas nedăruitul meu şi acest nedăruit a învăţat să aştepte, să nu se mai risipească nebun.<br />
Îți mulțumesc pentru toate Învierile în care erai mort pentru mine. Aşa, am învățat că trebuie să-mi scuip pământul din gură ca să ies singură la lumină. Şi să calc hotărâtă pe tot ce primeam uscat de la tine. Şi să aprind în bula nimicului tău focul la care să aprind lumânarea rugăciunii mele de iubire. Şi tot datorită ție am învățat ca mai multe 'mai târziu' înseamnă, de fapt, un singur şi sigur 'niciodată'.<br />
Îți multumesc pentru necredința ta în bunătate, în prietenie, în icoane şi sfinți. Toate astea mi-au grăbit botezul ca spre o gardă sufletească, chiar dacă ştiam că mă vei trage din nou în întuneric. Singurul moment în care ți-am putut înfrunta demonii golului a fost secunda în care am ieşit din cristelniță. Atunci m-a izbit dumnezeirea şi mi-a dat puterea din care azi îți mulțumesc pentru tot!<br />
Îți mulțumesc pentru toate verile în care mă duceai undeva prin lume ca să mă laşi singură. Tu erai grăbit să mai prinzi o afacere, o masa de seara, eu stăteam pe iarbă să privesc rândunelele sau să mă mir cum stelele nu cad în vreo mare imensă.<br />
Mai ştii când mi-ai spus să nu mai fiu tristă, că ai o surpriză pentru mine? Refuzam să mai împart masa cu tine, să mai beau cu tine, stăteam frumoasă şi apatică la masă, tu credeai că fac mofturi la soiurile de vin, iar chelnerul îți spusese că cel mai bun vin nu ține de soiul strugurelui, cât de soiul companiei. Mai ştii? Am zis atunci că risc să mă transform într-o acritură - nu meriți un astfel de sacrificiu. Şi-atunci mi-am zis 'să curgă surpriza! Să bem şi să dansăm!' Iar tu, cu un zâmbet larg, lucios şi superior, mi-ai arătat o casetă în buzunarul sacoului. Înghețasem. Mi-ai spus că surpriza vine la final de cină (ah, cât de bine îmi cunoşteai limitele şi nebunia; ştiai de-atunci că nu te voi mai putea suporta). Şi a venit. Ai scos cutia. Ai zâmbit tâmp şi ți-ai aprins un trabuc spunându-mi că-ți pot face o poză. Şi nu, nici cutia nu era de bijuterii, nici în interior nu era un inel, ci un trabuc. N-am râs, n-am mai plâns. Atâta cinism mă imunizase brusc şi definitiv, ca o transfigurare. Dar mi-am promis atunci să fug cât mai departe de tine pentru totdeauna.<br />
Mai ştii că stăteai închis în cubul tău de afaceri ca un copac bătrân şi imuabil? Eu am putut fi explorator. Mi-am lăsat lumina ochilor pe atâtea stânci şi plaje şi ceruri înstelate şi mi-am înecat atâtea lacrimi în mări, am făcut castele de nisip pe care le-am întărit cu scoici şi alge, mi-am pus în păr stele de mare aduse de valuri la picioarele mele. Cu toate m-am împrietenit în plimbările mele singură - cu mările, cu stâncile, cu ierburile, cu soarele şi cu ploile, cu murele şi cu smochinele, cu lutul şi cu nisipul plajelor, cu ciobanii şi cu pescarii, cu macii, cu valurile, cu păsările. Simțeam că totul mă iubeşte şi aşa era. Cu excepția ta. Nimic n-ai aflat vreodată despre toate astea, pentru că erai mereu obosit, ocupat şi închis. Dar te mirai când îți spuneam că simt mirosul insulelor, că ştiam când va ploua şi când va sta ploaia, că puteam aprinde focul în ploaie, că găseam drumurile fără gps, că ne ocolea orice accident, că roțile maşinii puteau merge şi pe bolovani şi prin mlaştini atunci când tot ce visam eu era să văd flamingi. Râdeai de mine şi-mi arătai măgari, dar eu auzeam gâgâitul flamingilor dincolo de şoseaua de care n-ai vrut să treci. Îți mulțumesc pentru tot acest egoism sterp. Ai văzut că marea mi-a adus în zbor un flamingo exact atunci când râdeai mai tare de mine. Ai văzut că am trecut de râpa de pe munte, cu maşina stricată. Iar eu, să ştii acum, atunci plângeam în mine a pustiu de tine şi-a preaplin de mine. Ştiu, tu îmi vedeai zâmbetul.<br />
Îți multumesc pentru multele stele, mereu mai mult de 4, de la care aşteptai confort şi mâncăruri fine. Aşa, am înțeles că aş da jacuzzi-ul, toți senzorii şi icrele negre pe o vacanță în praful autentic al pământului alături de cineva care să mă iubească sub toate stelele, nu doar sub 4, 5 sau 6, în cort sau dincolo de-o clanță ruginită. Nu ai înțeles niciodată de ce sunt nemulțumită şi mereu ai spus că sunt o răsfățată nerecunoscătoare. Da. Nu aveam pentru ce să-ți fiu recunoscătoare atunci, când, ca să nu mor lângă tine, îmi strepezeam sufletul şi reduceam viața la o picătură de esență - să nu o vezi, să n-o atingă minciuna ta. Acum, că eşti departe, ştiu că am pentru ce să-ți fiu recunoscătoare - pentru toate spațiile pe care le-ai lăsat în mine netrăite, neiubite, nedăruite, neînverzite, nenăscute, neudate şi neînsorite. Singura lor lumină venea din fierbințeala focului meu sufletesc.<br />
Îți mulțumesc pentru toate florile trimise prin curieri. Mă refer la cele refuzate, căci înafară de primele buchete, pe celelalte ți le-am refuzat. Pe cele primite din mâna unor curieri cu ochi frumoşi, dar plătite de tine, le duceam la biserică şi mă rugam să mă aştepte iubirea, dar n-ai ştiut nici asta niciodată. Aşa, am învățat să prețuiesc margaretele furate în copilărie de băiatul care mă plăcea. Şi pe care mi le aducea ca motiv să-mi vadă ochii şi să-mi simtă mâna. Şi să mă sărute. Să mă vadă zâmbind fericită.<br />
Îți mulțumesc pentru toate minciunile care mi-au ascuțit simțurile mai bine decât orice curs de dezvoltare personală sau extrasenzorială. Credeai că nu văd drumul paralel al vieții tale, dar cum conştiința nu se poate dubla şi ea, am văzut puterea din adevăr. Am înțeles că nici nu mă mai durea minciuna, oricât de frumos o ambalai, pentru că nu avea în ea darul puterii. Când mi-ai întins un drum pe care n-am avut putere (nici convingere) să merg, am ştiut că e un drum paralel. Şi am rămas pe drumul meu. Singură. A fost singurul drum pe care am ajuns, din nou, la mine.<br />
Nu-mi mai aşeza înainte promisiuni de belşug şi confort. Nu înțelegi că noi, noi doi, suntem săraci? Câtă vreme nu ne aveam nici pe o palmă de nisip, cum şi pentru ce motiv ne-am avea într-o casă colosală? Aş muri de tristețe lângă tine, deja mă îmbolnăveam. Cât mai poate mişca în mine bucuria vieții, vreau să-i dau rod, e un rod pe care l-am păzit de tine, cu tine lângă mine fiind. Îți dai seama ce putere de viață are acest rod?<br />
Dar mai ales iți mulțumesc pentru disperarea cu care, când m-ai pierdut, ai reuşit să-mi spui ce meritam. Mi-a plăcut, cumva mi-a stropit inima cu balsam, dar am continuat să mă îndepărtez de tine pentru că începeai să-mi vorbeşti de noi, iar noi nu existăm. Nu am existat niciodată.<br />
Îți mulțumesc pentru turnul în care m-ai ținut închisă în minciuni atâția ani, dar colivia de aur o refuz. Mi-ai fost cel mai bun profesor; astfel, nimeni nu a mai putut vreodată să mă mintă, dar mai ales eu nu am mai putut să mă mint vreodată. N-am avut putere să lupt cu tine. Puterea mea se ducea, toată, spre vârtejul din capul pieptului, acolo unde-mi duceam luptele cu ceața care pusese stăpânire pe copilul meu, pe viața mea, motoare de viață pe care noi doi nu le-am împărțit niciodată. N-ai ştiut niciodată că nu-ți mai puteam vorbi, pentru că erai mereu prea departe ca să mă vezi, ca să mă simți. Acum am învins. Am tăiat ceața milimetric, am împrăştiat întunericul definitiv. Acum mă scutur. Mulțumirea asta este scuturarea mea de tine. Este ultimul semn spre tine, nu pentru că nu mai vreau, ci pentru că altceva nu mai am ce-ți da.<br />
Când creşti o decadă de ani un copac şi-i tai ramurile la vârf stiind că soiul lui e să se-nalțe, el se va întinde pe orizontală până va cuprinde pământul circular şi viața din el îi schimbă chiar şi soiul. Îşi va lega crengile de pământ. Dacă îi tai ramurile laterale, se va înălța mai repede decât îl poți urmări şi iar, viața din el îi schimbă soiul pentru ca acolo, sus, unde vârful lui e de neatins, să înflorească. Dar tu vei rămâne jos sau prea departe ca să mai poți primi floarea.<br />
Te-ntreb ca să-ți răspunzi ție: la ce ți-a folosit să-mi tai din crengi?<br />
Pentru toată colivia asta, îți mulțumesc! Acum ştiu cât prețuieşte sufletul.<br />
Singurul tău gând, când mă mai cauți, să-ți fie doar dorința de-a te ierta - tu pe tine. Eu te iert, cu asta mă ocup acum. Dar nu mă mai căuta, lasă iertarea să reseteze tot, să dea foc câmpiei de minciuni pe care apoi să poată creşte grâu sau floarea soarelui. Lasă ploile să-ți curețe greşeala şi lasă vânturile să-ți spulbere micimea ta cea uriaşă. Lasă-mă pe mine mie, mi-e bine aşa. Oricum, eu nu am alt bine, e singurul bine la care m-ai obligat să lucrez în ultimii prea mulți ani. Zi de zi şi noapte de noapte.<br />
Îți mulțumesc pentru că, netrăind, am putut visa! ...iar asta m-a ţinut vie.<br />
Şi da, poate că visul mă va copleşi când şi dacă îl voi ține vreodată aievea în palme, pentru că am aşezat în el prea mult suflet, dar sperietura împlinirii este infinit mai mică decât pustiirea neîmplinirii.<br />
Tăcerea fără de regrete te va face să înțelegi că nu te iubesc, că nu mă iubeşti. Eu nu regret nimic!cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-68187810389516003402020-07-09T06:27:00.003-07:002020-07-09T06:27:13.715-07:00Sărutul orfanNu se ştie dacă Adam şi Eva s-au sărutat înainte de insinuarea şarpelui, însă bănuiala mea e că nu. De fapt intuiesc că nu s-au sărutat (pentru că sărutul pare singura amintire palpabilă din Rai).<br />
<br />
Eva, creație de carne din carnea lui Adam, când a deschis ochii pentru prima dată şi a văzut ce o înconjoară, ea fiind înainte de orice la pieptul lui Adam, a luat totul ca atare. În timp, Adam i-a explicat că pieptul lui e cuibul ei, că florile sunt flori şi fructele fructe şi păsările păsări şi soarele apune după ce răsare, iar luna le punctează sfârşitul unei zile; că stelele strălucesc şi că apa învie. I le-a spus sec, ca atare, pământeşte - căci din pământ venea Adam. Sigur că Eva, din carne fiind, a început să simtă pentru toate nişte emoții (despre care nu ştia că sunt emoții) care-i tulburau plăcut mintea.<br />
În clipele în care Adam pleca prin Paradis creanga (cum s-ar zice, cum se-ntâmplă), Eva îşi continua introspecțiile. În asemenea momente venea şarpele. Care-i vorbea nu despre flori şi fructe şi păsări şi sori şi lune şi stele şi ape, nici despre emoții, ci despre legătura dintre floarea de cais şi emoția frumuseții, despre legătura dintre măr şi emoția puterii, despre legătura dintre zborul păsării şi emoția libertății, despre legătura dintre căldura soarelui şi emoția iubirii, despre legătura dintre lumina lunii şi emoția misterului, despre legătura dintre adâncul apei şi emoția lacrimii, despre legătura dintre stele şi emoția cunoaşterii. Şi mai ales despre legătura dintre ea şi Adam! Şi sigur că o încânta, pentru că uimitorul şarpe o cunoştea bine pe Eva şi avea şi un plan. În acest fel i-a câştigat încrederea Evei.<br />
Adam ar fi trebuit să nu o lase singură niciodată, niciodată! Căci de-aceea i-a fost scoasă din coastă, să-i stea lipită de inimă. Adam, bărbat fiind, nu pleca urechea la filosofia şarpelui. Bărbat fiind, se baza doar pe ce vedea: un şarpe. Şi nu-l asculta.<br />
Eva însă, femina delicată şi cu sufletul mare cât o plasă uriaşă de cumpărături, îl asculta pe şarpe. Pentru ea, şarpele era un profesor al emoțiilor, un maestru care transforma fiecare întâlnire a lor într-o ceremonie inițiatică despre univers, avea o voce senzuală, şoptită, n-avea cum să nu-l asculte.<br />
Adam nu prea vorbea.<br />
Eva, la fiecare întâlnire cu şarpele, aduna în plasa uriaşă a sufletului ei câte ceva despre toate câte sunt (şi azi) pe lumea asta, despre toate câte erau în Paradis. De aceea femeia ştie să iubească. Şi poate. De aceea femeia e cea care naşte. Nu doar copii, ci lumi. Mai mici, mai mari, lumi de idei, de emoții, de visuri, de orice. Lumi. Şi pe cele amorțite le poate regenera. Şi din pământ scoate viață, căci ea însăşi aşa a fost adusă pe lume.<br />
Dar, pentru că Adam era plecat, într-o zi (probabil de marți 13, când o fi trecut şi vreo pisică neagră prin frunzele de vie) a venit şarpele şi a convins-o imediat să guste din fructul cunoaşterii promițându-i puterea. Era singură, fără Adam. A gustat cu inima inocentă gândind că împreună cu Adam vor fi cea mai frumoasă şi puternică lume, a ei prin ea însăşi. Nu ştia exact ce înseamnă asta, însă emoțional era atât de activată deja de şarpe, încât în starea de euforie datorată cuvintelor care-i provocau emoții, era sigură că e cel mai bun lucru! Vă dați voi seama - şarpele a învățat-o să spună mâței pisicuță şi apei unduire şi florii ambrozie şi fructelor compoțel şi păsărilor cioculețe şi chiar lui Adam să-i spună "scumpul meu". Iar ea abia aştepta ca Adam să se întoarcă pentru a-l alinta. Şi a-l săruta.<br />
După atâta pregătire minunată, căci şarpele îşi făcea el treaba, dar şi-o făcea cu plăcere (nu degeaba a fost ales chiar el), deci cu convingere, Eva trebuia să reverse toată bogăția sufletului ei la pieptul lui Adam. Dar, pentru că emoția frumuseților aflate o copleşea, tot prin emoție simțea să se reverse: sărutându-l pe Adam.<br />
Aşa, cu această bucurie inocentă şi copleşitoare îl aştepta. Dar pentru că Adam o lăsase singură, ca un prost, Eva a gustat din măr. Sau smochină. Sau ce-o fi fost. Şi i-a plăcut. Iar Adam, sărutând-o, a gustat şi el de pe buzele ei. Cel dintâi sărut, care-ar fi putut fi sărutul iubirii pure, a devenit sărut convertit în plăcere şi tot ce-a mai urmat apoi - cădere.<br />
...din cădere în cădere.<br />
De atunci, în iubire căutam starea aceea primordială de Paradis, pierdută înainte de-a o gusta vrăjită. De aceea putem simți azi, în sărut, prezența sau absența celuilalt. De aceea ne căutăm pe noi inşine în sărut, de aceea ne leagă un sărut - pentru că reconstituie starea de întreg a ființei. De aceea azi, între două săruturi, simțim dorul. Uneori neputința, alteori durerea. De aceea nici nu prea mai prețuim sărutul. Dar, când îl prețuim (a se-nțelege la valoare, nu la preț), îl facem poartă spre Rai. Un rai despre care ştim doar de la şarpe, din cuvintele lui. Un rai descris prin cuvintele şarpelui, dar văzut doar de Adam. Un rai despre care Adam ştie mai bine decât Eva, pentru că Adam l-a văzut curat, fără să-l definească (se ştie că cuvintele limitează prin descrieri absolut incomplete). Un rai despre care Adam nu a mai apucat să-i vorbească Evei, un rai în care o lăsa singură, nepermis de singură, dar totuşi sărutând-o înapoi, l-a aşezat în ea. Brut, necuvântat, poate ca rod al sufletului.<br />
De aceea azi ne sărutăm.<br />
<br />
Nu mai putem da timpul înapoi, azi ştim atât de bine atâtea lucruri datorită Evei, încât inocența s-a pierdut iremediabil. Iar Adam nu pare să fi înțeles că nu trebuia să o lase singură pe Eva!<br />
<br />
Sărutul pare, azi, orfan de Rai. Mai sunt câțiva nebuni frumoşi care-l înfiază. Şi-l cresc. Şi sufletele le devin Rai.<br />
<br />
...şi încă nu v-am vorbit ca o evă, cu cuvinte, despre genunchii 'ei' sub ocrotirea 'lui', din Klimt. Dar a făcut-o Klimt ca un adam vizual.cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-24884077281872603262020-07-09T06:25:00.001-07:002020-07-09T07:25:47.600-07:00Bucla copilărieiÎn seara asta am ieșit pe întuneric la plimbat cu Lola. Răcoare, plăcut, liniște. N-am avut putere de parc pentru că multe și grele gânduri îmi dau târcoale zilele astea ca niște guri de canal care defulează, dar am un cartier prietenos și liniștit, cu străduțe curate, cu copaci bătrâni și grădini îngrijite. Am dat un rond mic, am ajuns pe străduța laterală a școlii unde fata mea a facut generala. Era singura zona unde cântau greierii a vacanță - încet, ritmat, conștiincios. Ploaia a umplut aerul de parfumul greu, amărui și intens al florilor de vară, iar lumina felinarelor îngălbenea totul ca într-o poză veche. Mă opresc, mă așez pe bordură și răsuflu adânc a bătrânețe. E o străduță necirculată, ca o oază nevăzută, neștiută de nimeni; sau de care nimeni n-are timp niciodată. Asa că, de ce nu eu, atunci, acolo? Mă bucur în sinea mea că, dupa 10 ani de stat în acest cartier, mai pot găsi un loc din care să văd cu ochi noi un petic de cer, o umbră nouă de copac, o perspectivă nouă. Mică, îngustă, dar nouă.<br />
Și-ncep a scoate de prin cotloanele minții gândurile unul câte unul, cum scotea bunica mea sulurile de lână și i le dădea bunicului să le așeze pe un suport rotativ de lemn în cruce, cu câte un baston în fiecare capăt, ca să le deșire, apoi să le înșire pe gheme. Acum înțeleg că unele activități pe care le-am lăsat firesc să dispară, erau momente de relaxare, de reculegere, de deșirat și readunat gânduri. Cred că bunicul meu își deșira şi el gândurile odată cu acele suluri și le aduna în gheme. Iar ulterior le purtam noi în puloverele și rochițele tricotate de bunica - ca niște aripi de înger care ne îmbrățișau.<br />
Și încep a scoate gândurile. Dar ridic capul și văd că în fața mea este gardul școlii, școala cu ferestrele ei, cu pereții ei, cu copacii ei. Și brusc mă întreb când au avut timp să se adune toate aceste gânduri grele peste copilărie? Văd umbrele copacilor pe pereții școlii, îmi amintesc de fiecare festivitate de început de an școlar, de sfârșit, de larma de copii și de părinți, de înaltul inimii mele și al Siluanei când începea școala, de zâmbetele fericite ale vacanței de vară care ascundea și puțină tristețe, îmi amintesc când o vedeam uneori alergând în curte la ora de sport, îmi amintesc cum o lăsam dimineața la școală, iar eu mergând pe străduța pe care acum stăteam, spuneam în gând rugăciuni pentru ea, care să îi ocrotească ziua, văd copacul sub care ne strângeam la umbră pentru pozele de grup.<br />
Îmi scap toate sulurile de gânduri grele, mă simt cumva nerecunoscătoare pentru ignoranța de-a nu observa că rugăciunile mele au fost ascultate și că uite, au trecut toți anii de generală (cu bune, cu rele, chiar și cu foarte rele), fata mea e din ce în ce mai departe de propria-i copilărie, iar eu n-am să mă mai rog niciodată pe străduța asta pe care acum o văd pentru prima dată.<br />
E nevoie de liniște ca să vezi drumuri pe care le-ai facut zi de zi, ani la rând, dar pe care nu le vedeai atunci din cauza altor gânduri grele, a întrebărilor și judecăților care te însoțeau și-ți răpeau liniștea. Întotdeauna e nevoie de o coincidență ca să închizi un cerc. Coincidența a fost pasul meu în acel moment pe acea străduță. Și gândul bun de-a mă așeza pe bordură.<br />
Toată greutatea s-a diminuat doar datorită faptului că amintirea asta duioasă a copilăriei Siluanei m-a înmuiat brusc. A venit aşa cum vine o aromă irezistibilă, proaspătă, pură într-un beci. Așa cum vine o ploaie într-o zi toridă. Așa cum mergi pe câmp întins, bătătorit și simți sub talpă, dintr-odată, rotunjimea unui pâlc de iarbă. A venit neașteptat. Și cu atâta căldură degajând în sufletul meu, încât m-am liniștit. Pentru unele greutăți din gânduri nu ai nevoie de soluții, ci doar de liniște, de starea de pace lăuntrică. Căci sunt gânduri de dus, nu de rezolvat. Cumva, de parcat. Dar liniștea e un valet care te scutește pe tine de efort emoțional. Și nu e puțin lucru atunci când ești cam la limită.<br />
Mi-am amintit ce jocuri făceam cu Siluana-cea-mititică atunci când veneam spre școală în diminețile urâte, când trebuia să ajung și eu la muncă repede, iar ea se opintea la fiecare câțiva pași văicărindu-se de frig, bălți, ploaie; îi spuneam că avem o misiune importantă și inventam ad-hoc povești cu castelul salvator la care trebuia să ajungem repede (școala), cu peripețiile capcanelor peste care trebuia să sărim pentru că erau ape toxice (bălți), altele prin care trebuia neapărat să trecem pentru că era apă vie care ne dădea puteri supranaturale (alte bălți), cu zmei pe urmele noastre care ne grăbeau (când trebuia grăbit pasul), cu poteci secrete ce ne scoteau în cale animale magice (melcii) și frunze vrăjite aducătoare de noroc (o ținea fata mea toată ziua în penar ascunsă, mai ceva ca pe-o icoană), cu zâne mici și spiriduși care ne așteaptă (colegii ei) și cu suprema rezolvare a tuturor problemelor, intrarea în castel (școala cu toate materiile ei). A avut copila mea o învățătoare minunată! Dar nu cred că a bănuit vreodată cu ce povești ajungea Siluana în clasă, cum îi ridicam eu suflețelul când plângea că nu vrea să meargă. Dar poveștile astea ne legau puternic pentru timpul în care ea trebuia să fie stăpână pe ea fără mine.<br />
Apoi, an de an, poveștile astea şi-au pierdut din cantitate, Siluana a început orele de după-amiază și mergea singură la școală. Cumva, sper să-i fi marcat drumurile cu povești despre călătorii cu izbânde. Știu că poveștile zboară, se pierd în timp. Dar stările rămân. E nevoie de liniște ca să se deblocheze.<br />
Apoi mă gândeam, stând pe bordură, la copilaria mea. La mama care mă ducea la școală, uneori bunicul. Mi-am amintit de prima carte a copilăriei mele "Heidi, fetița munților". Era o carte de care îmi era teamă, pentru că ascundea o poveste tristă chiar de pe copertă - Clara în scaunul cu roți. Dar Clara se vindecă, însă asta aveam să aflu mai târziu. Ce bucurie eliberatoare am simțit când am aflat de vindecarea ei! Ce liniște mi s-a așezat în suflet odată cu bucuria aceea! Este aceeași bucurie pe care o simt și azi când se rezolvă unele lucruri care par fără ieșire.<br />
În viață trăim experiențe repetitive pentru a ne păstra stările. Dar fără liniștea interioară nu putem păstra stările de bine. De aceea tot repetăm experiențe peste experiențe, de care nouă ni se pare că n-aveam nevoie. Dar starea de simplitate a binelui vine greu din copilărie, pentru că e de departe, uneori astupată, pentru că e pură și se poate pierde la cel mai mic gând greu de adult.<br />
Am lăsat tot balastul pe străduța asta, pe pereții școlii în a cărei curte nu voi mai merge niciodată la festivități (abia azi am realizat asta), am închis un cerc al copilăriei, apoi al izbândei. Apoi am trăit o alta coincidență frumoasă. Pe drum înapoi spre casă am deschis youtube să ascult muzică. Recomandarea primită (ştiți, uneori îți recomandă youtube piese) e linkul ăsta, în care s-au amestecat povestea copilăriei copilei mele cu prima poveste a copilăriei mele. Cu mama mea am ascultat prima dată Kate Bush, când eram mică şi nu pricepeam mare lucru. Mi s-a părut că-n seara asta a coborât în mine, într-o jumătate de oră, grația copilăriei. Și s-au mai închis niște bucle de timp, ca să se deschidă starea de liniște. În maturitate păstrăm stările şi cumva tot prin copilărie le regăsim.<br />
<br />
<a href="https://youtu.be/Z4MAUn89ll0">https://youtu.be/Z4MAUn89ll0</a><br />
<br />cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-17250882017194987392020-06-29T15:08:00.000-07:002020-06-29T15:15:49.188-07:00O statistică delicată a bucuriei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Când un bărbat şi o femeie îşi deschid ochii unul pe celălalt, atenția oferită reciproc preț de o oră, două, trei..., subiectele discutate, educația fac din întâlnirea lor agreabilă un moment plăcut. Până aici e povestea comună şi politicoasă a doi oameni. Teoretic, întâlnirile agreabile repetate pot evolua într-o relație frumoasă. Nivelul de educație şi încă o mie de motive pot gira o perioadă de confort sufletesc, chiar o împlinire. Însă cu timpul, peste amândoi se aşterne un soi de autism care n-are nimic de-a face cu tăcerea frumoasă şi vie în care, de pildă, doi îndrăgostiți pot sta fără resentimente simțindu-se în fluxul dragostei.<br />
Îndrăgostiții funcționează altfel. Atunci când deschid ochii unul pe celalalt, îşi deschid inimile una pe cealaltă. Tac pentru că se aşteptau din demult. Tac pentru că întâlnirea le e suficient de nutritivă ca să se poată lipsi de cuvinte. Tac pentru că nu vor să mişte nici măcar cu respirația grația acestor momente scurte. Şi trecătoare ca parfumul Reginei-nopții.<br />
Îndrăgostiții, înainte de-a se îndrăgosti, din momentul în care deschid ochii unul pe celălalt au o trăire aparte. Fiecare din ei are o stare de tulburare, de frământare de aluat dospit, o flamă ca de pornire de motor în lipsa motorului, e o bucurie simplă căreia îi lipseşte vreun motiv exact, este o fugă de sine spre un alt sine, un abandon de încredere care, pentru un om cu gestiunea emoțională făcută, pare prostească, naivă şi zăludă ca o iapă sălbatică. Dar îndrăgostiții cunosc îmblânzirea nebuniei şi tandrețea sălbăticiei, sunt emanații proprii sufletului lor, si le recunosc şi lasă toate aceste emoții noi, necunoscute, dar ştiute, să-i inunde, pentru că le aduce bine. Simplu. Doar bine. Le aduce ceva; nu ştiu ce. Dar e un plus a toate, e ca o sevă proaspătă care brusc, le leagă viața de cer, de pământ, de lună, de ape, de iarbă, de aer, de tototototot ce există şi ce încă nu există, dar va exista pentru că a mai existat. Bucuria asta este punctul zero al inimii, e bucuria întâlnirii şi e o trăire atât de puternică în liniştea desfăşurării ei, încât nu o poate opri niciun argument rațional, nici cea mai stoică judecată, nici cea mai dureroasă experiență, nici chiar cele mai frumoase întâmplări/întâlniri de până la acest punct zero care marchează timpul şi spațiul inimii. Este bucuria premergătoare îndrăgostirii. E unică şi specifică doar celui care îşi întâlneşte, în omul din fața lui, părți esențiale din vise şi din ceea ce a construit fără a-l cunoaşte încă. E o recunoaştere.<br />
Această bucurie aduce promisiunea iubirii. Dacă această bucurie lipseşte, timpul îți e duşman. Începe să-ți scuture viața mai repede decat parfumul Reginei-nopții.<br />
Dar daca bucuria este, te inundă şi acolo unde credeai că-ți eşti râuri şi mări necuprinse, îți schimbă limfa cursului vieții în cuprindere caldă. Şi atât. Dispar cuvintele, se şterg amintirile, se resetează valoarea vieții. Din acest punct zero te reverşi în tine ştiind că celălalt face la fel. Simți asta în tăcere.<br />
Această bucurie viază doar înainte şi după întâlnirea atinsă dintre un bărbat şi o femeie care, de cele mai multe ori, habar n-au că tocmai primesc darul iubirii. Dar bucuria e primită, simțită, trăită nestăvilit. Şi e unitatea de măsură a iubirii. Este o stare binecuvântată, rară, uneori aşteptată toată viața, alteori câțiva ani, alteori tânjită până la momentul simțirii ei. Şi e diferită de orice altă bucurie nu pentru că e altfel, ci pentru că le adună pe toate în ea. Miroase a toate, are gust de toate, te atinge a cufundare, arată a lumină, sună a chemare, şi aproape nici nu mai contează că te orbeşte. Dar nu te. Dimpotrivă. Însă fără a-i simți orbirea, nu poți trece prin ea, dincolo. Îndrăgostiții ştiu unde. <br />
În lipsa ei, a acestei bucurii menite a încorona sufletele, orice întâlnire, oricât de agreabilă este, este incompletă; este lipsită de iubire, chiar dacă e detaliată frumos de elemente de educație, de rochițe cu volane şi buline, de arta conversației şi/sau de un interes deosebit față de cealaltă persoană.<br />
Doar un îndrăgostit ştie cât şi-a păzit realitatea din visul acestei bucurii de aparenta realitate a milioanelor de alte bucurii de care s-a lăsat, cuminte şi înțelept, mângâiat ştiind că trebuie să vină cu sufletul împodobit la întâlnire.<br />
Trebuie să fii vulpe pentru cel care te vânează ca să păstrezi căprioara din tine pentru cel care tace vrăjit când bei apă.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFoTO12P3blgF2Yq3_NUYCAlw8x3guZgqSsQmN5IGIMldfarn_l7Y00jIKwgifDquktY91fY1RN4Z1zBKuU1BJGGvHeN7E7ZRQeB9g_k-OUETrNiiU9y6WVkemVEzIfbs_v_PuM278-UU/s1600/20200630_004936.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFoTO12P3blgF2Yq3_NUYCAlw8x3guZgqSsQmN5IGIMldfarn_l7Y00jIKwgifDquktY91fY1RN4Z1zBKuU1BJGGvHeN7E7ZRQeB9g_k-OUETrNiiU9y6WVkemVEzIfbs_v_PuM278-UU/s320/20200630_004936.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
...şi când te gândeşti că este doar întâlnirea.cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-6326863251809566442020-06-25T05:54:00.002-07:002020-06-25T08:48:13.533-07:00Pe firul vieţii<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="animation-name: none !important; background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none !important; white-space: pre-wrap;">
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<b><i>„Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte. </i></b><b style="font-family: inherit;"><i>Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare. Cerurile se cuceresc.”</i></b></div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
(Nicolae Steinhardt)</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<br /></div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="animation-name: none !important; background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none !important; white-space: pre-wrap;">
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
De şaisprezece ani iubesc. În şaisprezece ani nu a existat nici măcar o singură zi în care să nu iubesc, nici măcar o secundă. Iubesc şi în somn, aş iubi şi în moarte, pentru că iubirea asta care mi-a devenit firesc respirație şi ritm este legată de veşnicie cu un fir de viața. În povestea de anul acesta vei înțelege de unde vine şi unde se duce iubirea mea pentru tine.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqx5t8XCQwpNpiv8loG6ZWut1iPbjYspxjc_T6UQY_0Ej_L3rt6Zlc7-mWVv_xIka-r6mXbg0u_3f2y01ZElmmawoZksYXm4gw1w-wxH7FIYSa_P3ogS2tK3StlvA4GoT3lYmkJeJM2Zk/s1600/Untitled3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="417" data-original-width="554" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqx5t8XCQwpNpiv8loG6ZWut1iPbjYspxjc_T6UQY_0Ej_L3rt6Zlc7-mWVv_xIka-r6mXbg0u_3f2y01ZElmmawoZksYXm4gw1w-wxH7FIYSa_P3ogS2tK3StlvA4GoT3lYmkJeJM2Zk/s320/Untitled3.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"> Lina era un nod de sfoară la propriul ei capăt. Corpul ei lung, spiralat, de culoarea nisipului, fusese cândva un lot de flori pe un câmp plin cu ghiocei, brânduşe, narcise, margarete, sânziene, cânepă şi alte ierburi frumos mirositoare. În fiecare an, când pământul începea să-şi reverse căldura în semințe, Lina credea despre ea că este ceva nedefinit şi chiar nefinit. Nimeni nu-i dăduse nume, de aceea simțea că libertatea ei este aceeaşi cu a soarelui care umfla semințele, aceeaşi cu a ploii care le crăpa de viață, aceeaşi cu a cerului spre care începeau ele să se întindă, aceeaşi cu a vântului care le făcea să-şi împrumute polenurile şi parfumurile.</span></div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="animation-name: none !important; background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none !important; white-space: pre-wrap;">
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Câmpia aceasta era a unui pescar. Deşi pescar, el avea şi două căprițe. Una era neagră cu urechi lungi, albe şi ochii albaştri. Ştia asta pentru că de foarte multe ori se priviseră ani la rând ochi în ochi sau ochi în iarbă, căci pentru căprițe, Lina era doar o iarbă - iarba pe care pescarul, când venea cu ele, le spunea să pască lin. Cealaltă căpriță era roşcovană, cu urechile şi mai lungi, dar cu blănița mai moale. Linei îi plăcea moliciunea acestei blănițe, o simțea ca pe o mângâiere prin florile ei.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
În primăvara care tocmai începuse să încălzească spinarea ei de pământ, Lina observase că aşteptarea revenirii caprelor era zadarnică: pescarul venea singur în câmp şi mereu spunea căt de lină este câmpia. De aici Lina. Se aşeza liniştit în iarbă, scruta orizontul în lung şi lat, ofta, apoi îşi lipea spinarea lui asprită de soare de spinarea Linei cea moale, de iarbă şi simțea cum privirile ei de rădăcini se amestecau cu gândurile lui spre nori şi spre stele. Uneori, noaptea, Lina se urca în vârful unei singure flori de Sânziană şi aştepta să vină câte un fluture sau o albină care s-o poarte pe aripi sau pe picioruşe ducând puțin din ea departe, în locuri noi despre care nu înțelegea mare lucru. Dar erau atât de frumoase locurile, încât uimirea îi era de ajuns ca să nu-şi mai dorească altceva.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="animation-name: none !important; background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; transition-property: none !important; white-space: pre-wrap;">
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
În acel an, vara a fost liniştită. Căprițele n-au mai venit s-o privească albastru sau să o mângâie moale şi roşcovan. Dar pescarul venea zilnic. Într-una din zile, pescarul a adormit pe câmpie - pe Lina, cum ar veni. S-a trezit noaptea, când cerul a crăpat lăsând să se prelingă din el o lumină lăptoasă, ca şi cum cerul era ceva ce pescarul n-ar fi ştiut toată viaţa lui de om cu judecată sănătoasă, ca şi cum ar fi trăit degeaba neştiind, până în acea noapte, ce este cerul, de fapt.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Lina ştia acest lucru, îl vedea în fiecare an într-o singură noapte: în noaptea de Sânziene. Şi nu era uimită, pentru că ea cu această libertate lăptoasă trăia şi renăştea an de an.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Pescarul a văzut fiorul din flori, valurile lor de pe câmpie şi i-au fugit gândurile departe, pe mare. În acea noapte s-a vindecat de sirene, de cântecul lor otrăvit. Ce simţea acum era mai frumos decât o legendă cu femei frumoase şi viclene care-ţi fură puterile. Ce trăia acum îl făcea mai puternic. Lina la fel: simţea odată cu el cum trece prin ea emoţia puternică a vieţii. În dimineaţa care a urmat, pescarul a venit cu o coasă mare pe care a ascuţit-o până când lama lucea în soare precum îi lucea Linei roua în iarbă. Şi a început să taie iarba, Sânzienele, margaretele, cânepa, trifoiul, cimbrişorul şi tot ce mai vieţuia pe Lina, verde şi parfumat. Iar Lina, odată cu această tăiere, se rupea de pământul care-i fusese atâţia ani cocon de iubire.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Toată grămada aceea de flori şi ierburi parfumate a fost legată strâns într-o masă umedă din care pescarul a scos tot aerul, apoi a modelat-o în ceva lung şi spiralat. Acest proces a durat până spre sfârşitul verii. Toată palma de câmpie pe care ani la rând veniseră căpriţele, acum era o sfoară. Da, o sfoară groasă şi frumoasă, ca o coadă împletită de zână.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Lina era cuminte, sfioasă şi foarte curioasă să vadă unde va ajunge. Şi a văzut - în ziua în care pescarul a răsucit-o peste umerii lui laţi şi arşi de soare care miroseau a sare şi scoici uscate şi a dus-o pe o corabie. Acolo, o parte din ea a ajuns legătură între corabie şi nisipul mării, altă parte din ea lega nişte pânze în care vântul era prins ca într-o capcană, dar partea cea mai fină din ea a fost aşezată într-o cutie de lemn cu sidef; locuia alături de o sticluţă cu rom, câteva cuburi de zahăr candel, nişte ace, câţiva nasturi de toate mărimile şi naturile - os, lemn, metal, sidef, piatra; mai erau acolo o pălărie cu boruri largi, venită şi ea dintr-o altă câmpie, o muzicuţă şi o fotografie cu chipul unei fete frumoase. Cu fiecare val puternic, Lina se plimba în voie prin această cutie închisă, în care doar chipul frumos din fotografie aducea puţină lumină.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Dar Lina mai avea şi marea cu toată apa ei şi cu nisipul, mai avea şi vânturile, toate de îmblânzit. Ea devenise firul care ţinea viaţa pescarului. La capătul ancorei, valurile îşi pierdeau puterea rătăcitoare, căci ancora ţinută de Lina se implanta puternic în nisip, iar corabia îşi păstra poziţia. În vele, vântul se îmblânzise, căci Lina îl cunoştea deja de-o veşnicie, de pe câmpia inimii ei.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Când soarele devenea nemilos, pescarul scotea din cutie pălăria şi o fixa pe cap tot cu Lina pe care o lega sub barba lui mare, cu părticele din Lina-cea-care-locuia-în-cutie.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Uneori, pescarului i se rupeau hainele sau velele. Părţi din Lina se strecurau uşor prin urechea unui ac şi apoi se împleteau cu ţesăturile care aveau să apere goliciuni de piele sau rebeliuni de vânt.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Într-o zi, pescarul s-a rănit la piept. Pielea i s-a despicat în dreptul coastei stângi; şi atunci tot Lina l-a înfăşurat până la vindecare. Seva întregii ei câmpii a fost hrană pentru rana pescarului.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Şi mai erau nopţile de Sânziene, în care pescarul scotea câte un cub de zahăr pe care picura puţin rom din sticluţă, lăsa cutia de lemn şi sidef deschisă, cânta din muzicuţă, apoi se uita lung spre cer şi lăcrima pe chipul frumos al fetei din fotografie; lăcrima pe chipul ei aşa cum picura romul pe cubul de zahăr. Lina credea că şi pescarul suferă de dorul căpriţelor, dar a înţeles că dorul de căpriţe era doar al ei. Dorul pescarului era pentru chipul frumos din fotografie. ...tot un dor! Dorurile, toate, sunt la fel când sunt de neînlocuit.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Dar în acea noapte, cuburile de zahăr şi romul din sticluţă s-au terminat, iar vântul de dimineaţă a dus fotografia departe. Uitându-se Lina dupa fotografie, a văzut că între cer şi mare era orizontul, la fel ca ea: lung şi spiralat, puternic şi parfumat. Şi neterminat la capete; din loc în loc mai era câte un nod. Lina nu a aşteptat trezirea pescarului care, în lipsa fotografiei, ar fi adus dureri şi spaime. S-a strecurat din cutie spre pieptul lui adunându-şi toată seva câmpiei care-a fost odată, dar pe care o avea în ea, ca să poată pătrunde cu ea, prin rana închisă de la pieptul pescarului, în pielea lui. Apoi în carnea lui. Apoi în sângele lui. Apoi în inima, direct în inima. Acolo a şi ajuns. A găsit loc gol, pustiu şi uscat, cum nu mai văzuse ea nici pe plajele aspre ale insulelor golaşe. Şi a-nceput a ţese perete cu perete, fără ac şi fără grabă. A ţesut un model frumos, singurul pe care-l ştia: al florilor de Sânziene. Întâi se urca spre peretele de sus, al cerului inimii, apoi cobora spre peretele de jos al lumii ăsteia, iar apoi se rotea de la dreapta la stânga şi în jurul inimii şi făcea asta cu duh.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Ce a reuşit Lina să cuprindă în inima pescarului, nu se poate explica. Dar ştie că parte din ea a rămas acolo, vie şi trăindă, pentru că după acea zi în care a ţesut inima pescarului, Lina L-a cunoscut pe Dumnezeu. Dumnezeu era în dialogurile pescarului cu marea, cu vânturile, cu nisipul, cu cerul şi uneori cu câte o câmpie, cu stelele nopţilor şi cu roua dimineţilor. Şi mai ales cu cerul deschis al nopţilor de Sânziene.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Lina căpătase puteri peste tot şi toate. Cu Lina, pescarul prindea peşti, trecea peste prăpăstii când urca stâncile insulelor, Lina îi cârpise de atâtea ori rănile, ea îi ţinea chipuri dragi lui ţesute în gândurile lui, ea îl scotea din ape tulburi sau din vâltori, îl ducea departe sau îl plimba lin. Lina îl ţinea pe pescar legat de Dumnezeu; sau pe Dumnezeu legat de pescar.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Cu timpul, Lina a rămas doar un nod la capătul unui fir din ce în ce mai scurt. Era ca o viaţă al cărei orizont se lărgeşte, la începuturi, cu fiecare întâmplare; întâmplare după întâmplare, punct cu punct, până când linia orizontului devine din ce în ce mai lungă. Apoi dispar toate în depărtare şi rămâne un nod, acela al inimii, locul în care s-a strâns tot ce am iubit şi ne-a iubit.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Viaţa ei, trăită alături de pescar şi câmpia ei cheltuită cu el i-a adus darul veşniciei când a înţeles că ea era firul care lega iubirea de veşnicie.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Ea era cea prin care venise veşnicia ca printr-o pâlnie sub forma unei câmpii, apoi pescarul iar o trecuse prin pâlnia vieţii lui, de data asta, ca să o ducă înapoi, în veşnicie.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXCJsAoHLII5LMHEYNujvU5F_ZU1EAjqwfXBDH2amBZWNe6L_0GG7Tiku80iPUArwUQiI570q8jyv8gLgDA5QDrdOQh2OAVTrA6-925qIrGUetujJV2l0ynkDITRw9ECZ2Al314_B-PUE/s1600/Untitled4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="774" data-original-width="457" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXCJsAoHLII5LMHEYNujvU5F_ZU1EAjqwfXBDH2amBZWNe6L_0GG7Tiku80iPUArwUQiI570q8jyv8gLgDA5QDrdOQh2OAVTrA6-925qIrGUetujJV2l0ynkDITRw9ECZ2Al314_B-PUE/s320/Untitled4.jpg" width="188" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"> Iubita mea fetiţă, aceasta este iubirea pe care am învăţat-o eu de la tine în cei şaisprezece ani: un fir de viaţă venit din veşnicie care are drum tot spre veşnicie. Dar drumul acestui fir este menit a îmbogăţi însăşi veşnicia!</span></div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Din veşnicie, când venim pe lumea asta, avem doar puteri şi uimiri. Pe firul vieţii adunăm, prin aceste puteri şi uimiri, ape, flori, păsări, scoici, nisipuri, doruri, dulceaţă şi amaruri, oameni, emoţii, lacrimi şi bucurii pe care le ducem veşniciei în dar. Darul nostru devine, mai departe, puterea veşniciei pe care altcineva o va primi spre-mbogăţire. Noi suntem mici şi trecătoare fire, dar fără noi nu ar exista nici chiar veşnicia. Hai să n-o întrerupem noi prin nepăsări.</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Îţi doresc să fii fir frumos al veşniciei din care toţi venim şi în care toţi ne regăsim.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWrGwANHBjpE9Xxa9yyhHc-VO8IhM3kaDGNC8yleYg4RKKw0C36wCb3KgV8MONoO48FkEBtTVqJiN-D9CwjdwDQJZsCJMk1rMV26qJ09TP5FclPKrcuIW3v4PmI5lss5T7zKb2OPBn0cY/s1600/Untitled5.jpg" imageanchor="1" style="font-family: inherit; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="687" data-original-width="455" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWrGwANHBjpE9Xxa9yyhHc-VO8IhM3kaDGNC8yleYg4RKKw0C36wCb3KgV8MONoO48FkEBtTVqJiN-D9CwjdwDQJZsCJMk1rMV26qJ09TP5FclPKrcuIW3v4PmI5lss5T7zKb2OPBn0cY/s320/Untitled5.jpg" width="211" /></a></div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<br /></div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
Te iubesc cu toate nodurile tale, câmpie de Sânziene! Hai, pune-ţi ia cusută cu fire de viaţă frumoasă şi să dansăm, până mai suntem între două veşnicii!</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<br />
La mulţi ani, Siluana Ioana! 💕</div>
<div dir="auto" style="animation-name: none !important; font-family: inherit; transition-property: none !important;">
<br /></div>
</div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-57067673549460832012020-05-26T17:20:00.001-07:002020-05-27T22:43:48.885-07:00Prologul culpei meleSunt mândră, sunt cochetă, sunt visătoare, sunt imprevizibilă, sunt disperată, sunt vicleană. Mea culpa!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiak88HBhScBZMI5wr945lHwRNy-kwhC56TWcgWw8Bb1en-lvr0SDelsNdBkZbgzoerkxDNZ3fukW_K7BPiOn-7OTIjoWDqlMvCJjtObpyuKfRN0LqGWRfn2nOqcoO5nYmDbeO3cdy-bzk/s1600/Screenshot_2020-05-27-03-34-42-1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="363" data-original-width="540" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiak88HBhScBZMI5wr945lHwRNy-kwhC56TWcgWw8Bb1en-lvr0SDelsNdBkZbgzoerkxDNZ3fukW_K7BPiOn-7OTIjoWDqlMvCJjtObpyuKfRN0LqGWRfn2nOqcoO5nYmDbeO3cdy-bzk/s320/Screenshot_2020-05-27-03-34-42-1.png" width="320" /></a></div>
Dar toate astea sunt adaptări la viață şi resorturi pentru ce aş vrea să fii tu ca să avem acelaşi ritm.<br />
<br />
Dacă sunt mândră e pentru ca tu să ai bucuria că ai o prioritate şi chiar exclusivitate. Ca să înțelegi că aşteptarea merită.<br />
Iar dacă faci din mândria mea mândria ta, mă voi îmblânzi, căci blândețea este apanajul feminității. <br />
<br />
Dacă sunt cochetă e pentru ca tu să te poți bucura de culoare, de parfum şi de prospețime, să stârnesc în tine admirația care să te împlinească.<br />
Iar dacă faci din cochetaria mea fascinația ta, când mă vei ține în brațe dormind, îmi vei putea simți pielea mirosind a lapte şi sufletul a migdale. Şi ai nevoie să ştii că pentru acest abandon lupți, că eşti cuceritorul meu.<br />
<br />
Dacă sunt visătoare e pentru ca tu să îți păstrezi sufletul vibrând. Ai nevoie de o ceaşcă cu flori şi margini aurii, chiar dacă bei cafeaua neagră, la ore fixe. Ai nevoie să dansezi între două probleme.<br />
Iar dacă faci din visul meu limanul tău, tot ce vei pierde îți va fi câştig.<br />
<br />
Dacă sunt imprevizibilă e pentru ca tu să nu simți monotonia vieții. Ai nevoie de scântei în gânduri, de viziuni noi şi de pasiune.<br />
Iar dacă mă accepti aşa zâmbind, te voi lua cu mine dincolo de limite ca să vezi că poți fi chiar şi ce nu ştiai că ai putea.<br />
<br />
Dacă sunt disperată e pentru ca tu să nu-ți mai risipeşti timpul, visele şi dorințele. Ai nevoie de poduri între insulele anilor tăi, căci e bine să nu uiți că bătrânețea se trage din copilărie, iar între ele sunt multe destinații ale unei singure călătorii.<br />
Iar dacă vei da disperării mele un sens, nu-ți va mai fi teamă să speri.<br />
<br />
Dacă sunt vicleană e pentru ca tu să poți crede că eşti mereu onest. Ai nevoie de greşeli, dar mă ofer să fiu eu cea care le face pentru că eu ştiu să mă alint când chiar nu e cazul.<br />
Iar dacă vei face din viclenia mea pistruii verii sau coada vulpii dintr-o poveste frumoasă sau răvaşul dintr-o clătită cu gem de fragi, vei putea aprecia inocența şi-o vei înțelege ca putere, nu ca slăbiciune.<br />
<br />
Toate aceste defecte ale mele au nevoie de calitățile tale ca viața să fie clocot şi uimire, adică vie. Şi cred că asta înseamnă tinerețea fără bătrânețe.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuzJdfxZlJBy9omxu4AVaTz3HiylZYMZvr5p-2HTh2TC9ZvRrZ-1394HkEJ-JG5U-n9rTX_51VC1xg7D-yRddI-e29zrWD6Ism453AZ5qWAd21X-kLZFyi3XP0Ret18JxYPWgliToQ7Kw/s1600/Screenshot_2020-05-27-03-38-37-1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="695" data-original-width="540" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuzJdfxZlJBy9omxu4AVaTz3HiylZYMZvr5p-2HTh2TC9ZvRrZ-1394HkEJ-JG5U-n9rTX_51VC1xg7D-yRddI-e29zrWD6Ism453AZ5qWAd21X-kLZFyi3XP0Ret18JxYPWgliToQ7Kw/s400/Screenshot_2020-05-27-03-38-37-1.png" width="310" /></a></div>
Eu nu mă pot schimba. Dar pot deveni şi-aş vrea.cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-52302270975252083322020-05-18T07:25:00.000-07:002020-05-18T07:26:21.374-07:00Iubirea de dincolo de cuvinte este iubirea în duh.<br />
Tu, care te îndrăgosteşti de mine grăbit, va trebui să ştii, să afli întâi că eu sunt parte din tot ce-i viu şi moare pe lumea asta. Parte din soare, din luna şi mările în care ea se deşiră, parte din stele şi câmpiile pe care ele le lumineză, parte din nuferii care ies din mocirlă şi parte din mocirlă sunt, chiar.<br />
<br />
Sunt parte din zborul păsărilor şi din seva copacilor. Sunt parte din tot ce naşte. Parte din apă şi din aer, chiar.<br />
Merg cu vânturile, curg cu ploile şi mă usuc odată cu frunzele. Ştiu că mor în fiecare an câte puțin, dar asta va fi doar până voi fi față în față cu nemoartea. Eu mă pregătesc aici pentru viață. Nu ştiu tu pentru ce te pregăteşti, dar te rog să nu te minți singur.<br />
<br />
Îmi scrii cuvinte frumoase şi-mi spui că-ți vine simplu să faci asta doar privindu-mă. Iar eu cred, pentru că şi eu îmi vorbesc mie frumos şi ma iubesc.<br />
<br />
Dacă mă minți, nu pe mine mă minți, ci pe tine. Dacă chiar n-ai văzut frumusețea mea decât în mirajul cuvintelor altora, nu este vina mea. Este neputința ta. Şi într-o zi îmi va fi milă de tine. Milă. Iar tu vei crede că mângâietea mea e din iubire.<br />
<br />
Ştiu că mereu suferi de neiubire şi iți deplângi lipsa de şanse. Dar în acelaşi timp, când ai o şansă, o falsifici. O vinzi pe vechile tale obiceiuri proaste, în loc s-o aşezi la ospățul singurei tale pâini, pe masa curată cu ştergarul primenit, la lumină. Iar eu văd chiar şi-n întuneric petele de la fostele gustări; încă zac câteva firimituri pe care, îți spun sigur, nici furnicile nu le mai vor de uscate ce sunt.<br />
<br />
Primeneşte-ți sufletul întâi, apoi iubeşte-mă. Pe mine mă iei cu soarele, cu luna, cu mările şi nuferii, cu moartea din frunze şi cu laptele proaspăt cu care am crescut în toți cei aproape cincizeci de ani, căci atâția am, daaa!, chiar dacă arăt şi mă simt beton. Şi mă iei şi cu vaca aia care, deja, e moartă demult; dar care vacă pe mine m-a facut să am dinții ăştia frumoşi cu care-ți zâmbesc când îmi scrii frumuseți, adică de-ale mele. Tot vaca a făcut să-mi miroasă pielea curat în soare când visezi să mă mângâi pe obraz şi să-mi stai atât de-aproape încât să-mi simți aroma.<br />
<br />
Îmi vorbeşti de credință ca un teolog. Hm, chiar eşti. Eu respect asta pentru că teologia e singura ştiință pe care te poți baza în viața de peste moarte. Dar teologia e una, credința e alta. Credința e singura cheie spre veşnicie, iar veşnicia e locul în care vreau să mă întorc cu soarele, cu luna, cu mările şi nuferii, cu vaca.<br />
<br />
Mă priveşti cu reproş dacă-mi aprind țigareta după ce ne sărutăm. Şi-apoi îmi spui, superior "fii binecuvântata!".<br />
Dar eu iți spun că-i mai grav sărutul decât fumatul, în lipsa iubirii. E ipocrit. <br />
<br />
<br />
Tu eşti un sfânt pentru lume, dar aşa e şi nufărul crescut din mocirlă. Eu sunt o păcătoasă pentru lume, dar asa e şi vaca aia grasă care te face rezistent si sănătos.<br />
Amândoi facem rugăciuni. Amândoi păcătuim sub umbrela unei false iluzii de dragoste. Eu nu am ştiința teologică, eu nu ştiu să mă rog "profi", eu plâng la sfinții găsiți în trupurile copacilor ale caror frunze mor câte puțin odată cu mine, ma rog la sfinții care şi-au lăsat privirile pe mări şi-n stânci. Mă rog cu teamă şi cu plâns să facă Dumnezeu voia Lui, peste toate mofturile mele. Să cruțe doar adevărul. Şi face voia Lui, pentru că-mi vorbesc toate cele lăsate de El pentru noi: soarele, luna, mările, nuferii şi laptele vacii. Si tot. Chiar şi oamenii.<br />
<br />
Fă cumva ca rugăciunea ta să păstreze adevărul, acela al neauto-amăgirii. Fă cumva să nu te mai minți singur. Fă cumva ca aparenta ta sfințenie să poată sfinți cu adevărat ceea ce atingi; fie cu vorba, fie cu mâna, fie cu buzele. Atunci, binecuvântarea-ți nu va mai fi ipocrită. Şi atunci mă voi simți iubită.<br />
<br />
Iar eu voi fi în stare să renunț la toate păcatele mele, în care mă îmbrac ca într-o paradă pentru lumea oarbă şi seacă; eu voi uita de goluri. Crezi că nu asta-mi doresc?<br />
<br />
Altfel, rămâi în neliniştea ta respectând liniştea mea.<br />
<div>
Sufletul unei femei e delicat şi dinamic, nu e un recipient finit. Încap în el toate câte nu încap în viața asta, dacă iubire e.</div>
<div>
Asumă-ți această măreție înainte de a-mi oferi flori şi poezii, înainte de-a te aşeza rege peste ținutul dragostei. Pentru că altfel, după flori şi poezii iți voi descoperi neputința iubirii. Şi te va durea când ți-o voi arăta. Şi ți-o voi arăta dacă te voi îndrăgi, ca să te salvez de propria minciună.</div>
<div>
<br />
Pe mine nu mă poți minți. Pe mine poți doar să mă iubeşti.</div>
<div>
Iar dacă crezi că poți trăi mințind, te vei trezi bătrân şi bolnav de tânăr, iar boala asta este contagioasă pentru femeia care nu trăieşte în soare, în lună, în mări, în nuferi şi nu-şi păzeşte vaca.</div>
<div>
Iar dacă femeia se îmbolnăveşte, iubirea lumii devine toată şchioapă.</div>
<div>
Vindecă-te de minciuni, ai curaj.</div>
<div>
Eu mă am pe mine, le am pe toate. Tu cu ce daruri de viață vei rămâne, îmbătrânit şi îmbolnavit?</div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-4014207793006437892020-01-01T00:00:00.000-08:002020-01-02T16:05:54.632-08:00Timpul oferit dorintelor este timpul primit pentru implinirea lorTimp, primeni-te-as! Nu ma las pe mana ta ca sa nu rugineasca acul cu care-mi tes viata. Stii ca nu e zi, din toate cele 365 cate are un scutec nou, in care sa nu ma hranesc cu rugaciunea. Stii ca asez rugaciunea mea cat pot eu de jos - si uneori Dumnezeu ma lasa sa ajung chiar mai jos decat credeam c-as putea. De jos, incep a ma ridica si fac asta in fiecare zi. Asadar, n-am nevoie sa mi se aminteasca ca treci, timpule. Insa obiceiul oamenilor de-a sarbatori cumpana dintre ani ma face sa iau si eu un scutec nou si sa te curat inainte.<br />
Eu promit ca voi avea grija de tine, indiferent de anotimp, ca nu-ti va lipsi nimic din cele ce-ti sunt necesare. Dar primenindu-te, te voi creste cum stiu eu si vei ajunge, la capatul celor 365 de zile, multumit. Vei fi un an bland si intelept cu zestrea celorlalti ani, chiar daca tu pentru tine crezi ca vii de nicaieri; pentru mine vii din tineretea parintilor mei care mi te-au daruit odata cu haina sufletului meu. Te port cu mine peste tot, esti umbra si lumina mea.<br />
Te rog sa pastrezi proaspata seva din sufletul fetitei mele, ca sa-ti poata inflori cu putere ciresii primavara, sa-ti aduca cu veselia ei cocorii, sa-ti parfumeze vanturile si sa-ti topeasca zapezile in palmele ei mici, moi si calde. Ajut-o sa isi pastreze puritatea sufleteasca nealterata, ca sa poata avea prieteni adevarati si sa fie iubita la fel de sincer si frumos cum o face ea. Te rog asaza-i cativa pistrui pe nasuc, sa nu-si mai mazgaleasca ea cu dermatograf.<br />
Te rog sa-mi lasi parintii si prietenii sanatosi. Chiar daca tata nu prea vorbeste cu mine, eu vorbesc cu el in taina rugaciunii. Stiu ca are si el poverile lui: usureaza-i-le! Dar da-i in plus o bataie de inima si pentru mine. Tine-i mamei bunatatea si sanatatea, caci tare imi este a copilarie cand o stiu asa! Stii ca am cateva prietene, femei strasnice care se lupta pentru zambetul de fiecare zi, mai ales cand primesc rezultatele analizelor. Pe acestea fa-le si mai puternice, intoarce-le nesanatatea in sanatate si da-ne ocazii de intalnire spre-a ne hrani reciproc. Si mai da-ne si chestii muieresti: gablonturi frumusele, rochite colorate, pantofi, posetute si telefoane noi si performante care ne aranjeaza la selfiuri. Si sampanie in pahare. Da. Si cate un masaj de relaxare. Si daca e sa ne iei ceva, ia-ne din riduri si din colaceii de pe talie. Eh, ma opresc aici din bun simt, dar tu stii ca periodic noi avem liste de dorinte: nu le ignora!<br />
Te rog sa fii bland cu profesorii, cu doctorii, cu preotii. Asaza-le acestora balsam in suflet, ca sa le fie daruirea lina si sa intinereasca sufleteste.<br />
Te rog sa treci mai incet, ca sa nu stricam poduri din nerabdare, te rog sa construiesti cate un prag si deasupra celor care sunt deja la picioarele noastre, astfel incat sa dam cu capul de el ca sa-l vedem bine pe cel de jos. Si pune si o balustrada la trepte - uneori obosim urcand. Ah, si un aparat de cafea, sa fim treji in urcus.<br />
Te rog sa lasi baloanele de sapun sa reziste mai mult, la fel sa faci cu florile de camp si cu pomii infloriti.<br />
Te rog sa ai grija de animalutele mele atunci cand eu nu le inteleg rugamintile. Si fii mai lent cu gherutele pisicutelor, ca parca prea te grabesti sa le cresti la loc dupa ce le tai.<br />
Te rog sa ne lasi bucuria marii calde, a rasariturilor si apusurilor de soare, a uimirii si-a descoperirii lucrurilor uitate din copilarie. Si coace fructele frumos si bogat, sa putem face gem de macese la toamna.<br />
Te rog sa ne dai ninsoare frumoasa de Craciun si miracole!<br />
Vei ajunge sa porti, de la scutec, haine de sarbatoare cusute cu flori colorate, stofe fine, voaluri, matasuri, catifele ori blanite. De asta voi avea eu grija. Tu insa, la toate sa porti aripi mari pentru zboruri ample. Sa nu gresesti directia; iar daca o faci, sa te redresezi repede, ca sa nu bata nervos din degete 2021, cu ochii cand pe tine, cand pe ceas.<br />
Vezi si tu, timpule, ca nu e cazul sa te pierzi.<br />
Mie da-mi ragaz pentru rugaciuni; cand ma asez, fa cum faci de obicei: dispari undeva; du-te si tu cu prietenii undeva si jucati-va cu pietrele din munti, numarati nisipul marilor sau modelati norii.<br />
Daca doar aceste rugaminti le asculti, eu sunt fericita.<br />
Ne mai auzim peste 365 de zile. Pana atunci hai sa te primenesc si sa te imbratisez! Pupa-l-ar mama pe el de timp frumos!cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-3069665728379496612019-05-19T14:49:00.001-07:002019-05-19T14:49:47.454-07:00Daca ar fi Daca ar fi sa ma identific cu un fruct, as fi o gutuie. Gutuia infloreste in acelasi timp cu corcodusii, cu merii si ciresii. Totusi, ii ia mai mult timp sa se coaca. Isi taraganeaza coacerea peste trei anotimpuri, dar rezista si iarna. Gutuia strepezeste, dar are o aroma si-o dulceata aparte doar cand e bine coapta. In rest, iti vine sa arunci cu ea dupa ciori.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu o pasare, as fi un flamingo. Daca nu are hrana corespunzatoare, flamingo isi pierde culoarea penajului si poate chiar sa moara in scurt timp. Este o pasare blanda, dar n-o poti ingradi. Este frumoasa fara ca ea sa stie asta.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu o floare, as fi o hoia sau lacrima Maicii Domnului. E o floare cu multe inflorescente, dese, de culoare alb spre roz-pal. Daca moare, nu da semne. Se spune ca moare zambind. Ca te priveste zilnic pana cand, intr-o zi, te trezesti cu ea uscata brusc. Floarea nu face polen, ci nectar. Un nectar parfumat, ca orice lacrima plânsă in tacerea unui dor, a unei dureri, a unei uimiri sau a unei duiosii.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu o piatra, as fi un chihlimbar care, in tineretea sa răşinoasă, a adunat multe vietati spre-a le pastra imaginea vie peste timp. Poate ferici doar privitorul care cunoaste puterea soarelui ce trece prin timp discret, cald ca o miere si fascinant ca un vitraliu de biserica.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu un anotimp, as fi vara - prilej de liniste pentru altii, vara care coace in tacere tot rodul lumii materiale si sufletesti. Vara cu furtuni si curcubee, vara cu pasari calatoare, dar venite in aceleasi cuiburi an de an. Vara cu nisipuri fierbinti si cu rasete de copii.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu o alta planeta inafara de Terra, as fi Saturn, frumos de departe, cu inelul lui de gheata imprejur, ca un tutu de balerina. Uneori vizibil, in anumite nopti de vara, de pe Terra.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu un moment din zi sau din noapte, n-as putea alege ziua sau noaptea. As fi un crepuscul de dimineata crapand toate tacerile noptii cu bucuria zilei sau un crepuscul de seara revarsand durerile zilei in inaltul si totodata adancul noptii.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu o culoare, as fi o frunza: verde in toate nuantele primavara si vara, iar la frig m-as dantela in galben pe margini sa para frumoasa durerea stiuta doar de mine, apoi m-as inrosi ca sa mor cu demnitate.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu un miros, as fi mirosul de pamant reavan primavara - inocent in amestecul generos de polenuri si intelept in putreziciunea hranitoare a ghindelor uscate sub pamantul umed. Dar cel mai adesea m-as ascunde intre nuferi.<br />
<br />
Daca ar fi sa ma identific cu ceva facut de mana omului, as fi o simpla cruce de lemn, facuta de un om puternic in duh, plânsă de o mamă, purtata de un copil, gasita de un amarat si cumparata de un aristocrat dornic de simplitate.<br />
<br />
Dar sunt un simplu om putin coplesit sa fie cate-un strop din toate cele de mai sus si care, cand se identifica cu propria-i neputinta, viseaza sa fie o coala alba de hartie pe care cineva va scrie o lista de cumparaturi de Pasti sau de Craciun. Ca astea au mereu multe cadouri.<br />
<br />cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-53158059253078921052018-12-30T06:10:00.001-08:002020-06-30T11:35:43.237-07:0030.000 de danteleAm dormit lângă inima ta toată noaptea. Şi a fost un somn viu şi treaz, pentru că voiam să mă asigur că nu visez. Ți-am auzit toate bătăile de inimă. Fiecare bătaie de inimă era o poartă spre câte o emoție de dor, de izbândă, de bucurie, de tristețe, de promisiune. Am intrat pe fiecare poartă şi ți-am simțit viața. Am trăit ceea ce tu retrăieşti permanent cu fiecare respirație. Ți-am trăit viața şi a fost ca lectura unei cărți de poveşti din care am învățat blând despre tine lucruri grele.<br />
<div>
<br />
Aveam la dispoziție aproape o secundă să intru pe câte-o poartă şi m-am speriat că nu voi reuşi să te cuprind.</div>
<div>
<br />
Atunci ai avut o palpitație. M-ai luat în brațe şi am adormit, iar eu gândeam în somn că dacă mă grăbesc să prind fiecare poartă aş putea înțelege prin rațiune fiecare dor sau bucurie de-a ta. Dar îmbrățişările din mâinile noastre ce ne țineau lipiți în liniştea nopții mi-au permis să-mi abandonez trupul în brațele tale şi să trec prin fiecare bătaie de inimă de-a ta fără grabă. Tu ştiai că mă ții în brațe pe mine, dar nu țineai decât trupul meu. Eu eram pe coclaurile dorurilor tale, ieşită din mine-intrată în tine după bătăile-ți de inimă. Le-am simțit ca pe o dantelă imensă, udă şi întinsă la uscat în soare şi vânt. La început nu m-am atins de ele, doar le-am privit fluturând. Şi le auzeam foiala. Însă pe parcurs, pentru că este atât de frumos la tine în inimă, m-am înfăşurat în fiecare astfel de bătaie. Tu credeai că mă-nfăşoară brațele tale. Nu. Mă-nfăşura pieptul tău cu dantela fiecărei bătăi. În aproximativ treizeci de mii de dantele m-a îmbrăcat azi-noapte inima ta. Uitasem complet de trupul meu la tine în brațe. Uneori te luam eu în brațe, dar inima ta se simțea bine cu mine şi am învățat amândouă să petrecem împreună chiar şi din spate. Ştiai că inima ta bate şi în spatele tău când te țin în brațe? </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să-ți spun ceva ce tu nu ştii despre bătăile inimii tale: culoarea dantelei se schimba la fiecare învârtire. Am mai observat că şi modelul broderiei era diferit. Prin unele îmi ieşeau mâinile şi picioarele, atât era de rară țesătura, prin altele îmi ieşeau gurguiele care transformau dantela în flori cu polen. Alte dantele am simțit că mi se aşază singure pe umeri şi mi-i transformau în aripi. Şi zburam înalt şi lin prin tine îmbrăcată în bătaia dorurilor inimii tale.</div>
<div>
<br />
Mă înşelasem crezând că fiecare bătaie este un dor precis sau o bucurie exactă sau o suferință anume. Fiecare bătaie reia o singură, mereu aceeaşi poveste a vieții tale, prin ale cărei porți treceam eu învăluită în duplupuri diafane şi colorate.</div>
<div>
<br />
Când ne-am trezit am avut emoții. Mă simțeam ca un copil mic şi pofticios prins la borcanele cu dulceață ale bunicii. M-ai prins. M-ai prins când ne-am privit în ochi. M-ai prins în ochii tăi. Şi acolo erau bătăi de inimă. Şi am înțeles că trebuie să mă întorc în mine prin tine. Dar pentru o clipă m-am văzut în ochii tăi pe mine îmbrăcată în dantelă, ca-ntr-o oglindă rotundă foarte mare şi foarte adâncă. Eram veselă şi senină şi mă învârteam. </div>
<div>
<br />
N-ai mai avut palpitații, deşi inima ta a dansat cu mine azi-noapte, în timp ce trupurile-şi dormeau odihna îmbrățişate, lipite. Inima ta m-a îmbrăcat în rochii din dantelele bătăilor ei. Mi se potriveau toate. Inima ta este cea mai buna croitoreasă. Iar muzica... despre acea muzică voi scrie altădată. Poate într-o altă viață în care să şi existe cuvinte care s-o poată descrie. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Uneori primim binecuvântarea de-a trăi lucruri de neexprimat. Şi este suficient doar atât. Oricum este mai mult decât credem că poate fi. De-ar fi aşa, n-ar fi frumos?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să-ți mai spun ceva ce tu nu ştii despre bătăile inimii tale: ele sunt pregătite să mă iubească. Azi-noapte, departe de trupuri, asta au făcut. Dacă nu erau pregătite, nu aş fi dansat cu inima ta îmbrăcată-n dantelă, ci m-aş fi înfrigurat goală în răceala inimii între un dup şi un lup, între duplupuri şi ecouri, dar da, îmbrățişați trupeşte. Dar cumva doar trupeşte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Noaptea trecută a fost unică şi irepetabilă, pentru că de-acum şi eu bat în inima ta. Iar de azi-dimineață croitoreasa este în lucru şi cine ştie când va fi gata dantela următoarelor tale bătăi de inimă..., dar Doamne!, cât eşti de viu şi câtă muzică foşneşte-n bătăile inimii dantela în care mă-nvârteam înfăşurată!...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVsSKlp_vjPta8pjVnxD99-Ukcsqwy6VyNF_7VolDSMedhyey_UUM7i_Izbad_oEU2Y3XGVH3XwitbenMVEWA8m33_BYBw9gANu3__67tynLLL9USud5O1k4VM2PdU7LutTYTIKEu2J3c/s1600/gplus-989230406.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="730" data-original-width="505" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVsSKlp_vjPta8pjVnxD99-Ukcsqwy6VyNF_7VolDSMedhyey_UUM7i_Izbad_oEU2Y3XGVH3XwitbenMVEWA8m33_BYBw9gANu3__67tynLLL9USud5O1k4VM2PdU7LutTYTIKEu2J3c/s640/gplus-989230406.png" width="441" /></a></div>
<div>
<br />
Vise în dantele, maică!</div>
</div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-85772530152985365822018-10-03T02:06:00.003-07:002018-10-03T02:12:39.136-07:00Pana zâmbetului<br />
<div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #cccccc; color: #1d2129;"><span style="font-family: inherit;"></span></span><br />
<a name='more'></a><span style="background-color: #cccccc; color: #1d2129;"><span style="font-family: inherit;">O vreme am purtat zâmbetul pe care mi l-ai dăruit tu ca pe o rochie de gală, ca pe o pătură moale şi caldă, ca pe un prosop absorbitor, ca pe-o năframă îndepărtătoare de vânturi aspre. Azi port tristeţea zâmbetului pierdut, aş putea spune. Dar nu, nu, eu nu mai intru în jocul tristeţii.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #cccccc; color: #1d2129;"><span style="font-family: inherit;"> Această încăpere, a tristeţii, am transformat-o definitiv în bar. Am scos tot din ea, am râcâit pereţii, tavanul şi peste podeaua rece am pus lemn cald combinat cu pavele de gazon.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #cccccc; color: #1d2129;"><span style="font-family: inherit;"> Am scos toată mobila veche. Erau mese cu picioare rupte, paturi fără saltele, oglinzi sparte, dulapuri cu uşi defecte şi fotolii fără spătar; câteva umeraşe strâmbe zăceau pe jos alături de nişte trandafiri uscaţi cu petalele roase de molii. Cioburi, multe cioburi, hârtii scrise şi mototolite, vederi cu urări şi funde colorate. Câteva pahare cu picior şchioape şi câte o ceaşcă de cafea pe fiecare noptieră ruptă sub greutatea carţilor cu poezii albastre.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #cccccc; color: #1d2129;"><span style="font-family: inherit;"> Uneori, când mi se făcea dor de trecut, căci tristeţea e o nostalgie, intram în această încăpere să mă afund într-unul din fotolii, să-mi torn un vin roze şi să strivesc sub talpa propriei cizme cioburile. Dansam Zorba pe ele. Alteori mă-ntindeam pe unul din paturi, citeam o poezie albastră şi savuram o cafea veche cu condimente proaspete - evident, dintr-una din ceştile cu mânere sparte. Adormeam plângând şi visam că patul meu e centrul universului. Mă trezeam cântând Bolero din ce în ce mai alert, până simţeam că mă sufocă bătăile inimii speriate. Iar câteodată intram doar ca să mănânc fursecuri vechi şi întărite - resturi din cozonacii de la sărbători. Şi prune uscate şi nuci şi poate că, stând cu coatele pe masă şi cu capul în mâini precum beţivii goliţi de gânduri şi emoţii, trăgeam dintr-o ţigaretă cu tutun bun, dar vechi.</span></span></div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: #999999;"><span style="color: #1d2129;"></span></span></span><br />
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: #999999;"><span style="color: #1d2129;"> Ritualic făceam asta, până mi-am trăit complet şi absolut tristeţea, până am simţit-o sub piele trecând dincolo de ea absorbindu-mi sufletul.</span></span></span></div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: #999999;"><span style="color: #1d2129;">
<div style="text-align: left;">
I-am dus mereu tristeţii mele daruri: bijuterii, farduri şi lanterne. Nu-i plăceau lumânările - o ardea căldura luminii. Dar eu voiam s-o fac să nu se mai simtă săracă şi urâtă şi-apoi, împodobită aşa, voiam s-o luminez ca să se vadă bine ea pe ea în oglinzi chiar şi sparte. Îi citeam poezii albastre, dansam cu ea. Doamne!, cât de multe ştie şi poate să facă 'o' tristeţe matură şi frumoasă- atâtea, încât ajungeam să-i prefer compania oricărei altei companii.</div>
</span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
Până când, într-o seară a intrat prin gaura lemnului bătut în cuie la fereastră (în loc de geam), o pană. Prima pană din lungul şir de pene ce-aveau să urmeze. O pană mică, pufoasă, diafană. Nu s-a zgâriat în aşchiile lemnului, nu s-a prăfuit, nu au udat-o lacrimile mele. Dimpotrivă, pe măsură ce cădea uşor, cu aceeaşi uşurintă mângâia aşchiile cu balsam, alunga praful din jurul ei şi-mi usca lacrimile. Pana asta a făcut lumină în beciul tristeţii mele - am avut şi eu meritul meu fiind răbdătoare s-o urmăresc şi ascultându-i liniştea grăitoare. A adus cu ea sunete, culori şi alte viziuni. Am luat-o când am putut s-o ţin în palmă fără să-i stric delicateţea. În zilele următoare am înţeles că unele gânduri au nevoie de aripi ca să poată zbura, iar altele au nevoie de mătură - din acelaşi motiv. Măcar reuşisem să le împart pe categorii. Din crengile uscate ale toamnei am făcut câteva mături cu care am măturat beciul şi-apoi am lăsat măturile călărite de gândurile care doar asta ştiau să facă în nopţile reci, iar din crengile primăverii am prins rod pentru cuiburi de păsări şi muguri pentru acele gânduri care mi-au rămas fidele mie şi vieţii din mine. Toate şi-au luat zborul în mod magic, doar că de vraja unora nu voi mai avea nevoie niciodată.</div>
</span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
De atunci mă însoţesc mereu penele. Mă salută dimineaţa, mă mângâie pe drum, mă adună din risipă şi mă revarsă din captivitate. Of, şi câte pene aveau pernele copilăriei mele, paradis pierdut...!</div>
</span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Revin. Azi nu mai pot fi tristă, oricât de mult m-ar tenta rafinamentul tristeţii. Beciul e un bar cu elixiruri (în)viitoare, făcute direct din boabele viei din fereastră. Cu arome proaspete de cafea şi scorţisoară şi cardamom şi coji de portocale şi anason. Cu boabe de piper colorat, cu cărămidă roşie rezidită bucată cu bucată, cu scară care urcă spre hamacul din tavan, cu hârtie şi creion în loc de cărţi cu poezii albastre, căci am în mine cuvinte noi şi viziuni altfel. Cu o cadă în care mă înmoi în căldura apei ca-ntr-o îmbrăţişare sinceră în timp ce mănânc mandarine şi arunc cojile în apă ca să-i ia uleiurile şi parfumul. Mă joc cu spuma pe picioare şi-mi văd cu ochii închişi drumurile deschise paşilor. Am rochii cu volane şi castagnete, am eşarfe cu buline şi blugi rupţi cu care, bineînţeles, nu pot merge la concertele de pian; de aceea, am şi un pian pe care mai aleargă din când în când degetele lungi şi pasionale ale emoţiilor mele. Am sticluţe cu parfum pentru liniştea galopului din venele mele adunate din patru zări diferite. Am păsări care vin să-mi ciugulească din palme şi să-mi cânte, am greieri şi lune pline sau crai-nou. Am un trenuleţ de lemn şi am construit şi gară ca să aibă unde sosi şi de unde pleca visurile. Am o veioză în globul pământesc cu destinaţii pământene şi uneori chiar cu destinaţii de pe cerul înstelat. Am cărţi de rugăciune, lumânări ieftine luate duminica de prin biserici, şi cărţi de astronomie ca să învăţ a cunoaşte, pân'oi muri, că stelele depărtate-mi vor fi prietene apropiate întru veşnicie. Am reînvierea bucuriei prin tristeţea vieţii, trecută aşadar prin nenumărate morţi de visuri. Şi o singură (re)naştere - a mea.</div>
</span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Din câmp de luptă, încăperea tristeţii mele mi-a devenit cameră de pacte pacifiste şi putere absolută a iubirii. Cum aş mai putea, şi pentru ce anume, să anulez toată această binecuvântată înţelepciune primită ca dar divin, dacă s-a strâns în ea toată frumuseţea lumii şi-a vieţii? Cum m-aş mai putea teme de iubire?</div>
</span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dar da, eşti invitatul meu în acest laborator de alchimie dacă vrei să-nveţi a trăi ca mine, acceptând tranşeele cotidiene ca pe nişte transformări în aripi a braţelor şi picioarelor rupte în explozii, transformări de paşi temători în zboruri curajoase, transformări de griji în bucurii. Vom bea împreună dintr-un elixir care da, ne va ameţi o ameţeală a vieţii din care nu ne vom mai trezi, căci viaţa e un vis al morţii zilnice. Însă <b>până atunci</b> nu-ţi mai pot zâmbi.</div>
</span></span><span style="color: #1d2129;"><div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #999999;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="background-color: #999999;"> Zâmbesc vieţii şi adun pene. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5tgnm9fWX4hQ7gwvF9-EA3NpH_Pp3wfYohsq3foSGK6fC7SJVb2ubjKrMZxo3JSL3jnPFWdaygSSylWXnkxYisQ1bHCRwFrhEHLO9eLmPBHBZR2tomfaODJcesSmrZO_l4PgUzN2bjNs/s1600/43140761_10156839399152272_2320762024792948736_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="800" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5tgnm9fWX4hQ7gwvF9-EA3NpH_Pp3wfYohsq3foSGK6fC7SJVb2ubjKrMZxo3JSL3jnPFWdaygSSylWXnkxYisQ1bHCRwFrhEHLO9eLmPBHBZR2tomfaODJcesSmrZO_l4PgUzN2bjNs/s640/43140761_10156839399152272_2320762024792948736_o.jpg" width="355" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
</span></span>cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-91936835722439213362017-06-24T05:21:00.000-07:002017-06-27T05:22:03.767-07:00Cuibul Toate poveştile încep cu ''a fost odată''. Această poveste începe cu ''va fi mereu''.<br />
<br />
Va fi mereu un cuib în inima ta - un cuib al bunelor, dar şi al relelor; un cuib al iubirii, dar şi al indiferenţei; un cuib al bucuriei, dar şi al tristeţii; un cuib al venirilor, dar şi al plecărilor.<br />
Esenţial este să înţelegi că toate acestea se nasc în inima ta care devine cuib, cresc şi tot din inima ta pleacă spre alte zări.<br />
Zarea este atât de mare, încât n-are capăt. Zarea este o linie spre care, ca s-o poţi ajunge de-a latul, trebuie s-o porneşti de-a lungul. Zarea este un lat de veşnicie măsurat cu lungul vieţii. Orice urare este despre viaţa lungă şi se referă, de fapt, la călătoria spre veşnicie.<br />
<br />
Scumpa mea copilă, te-am lăsat dormind frumos în cuib, iar eu am ieşit pe plajă să iau cerneală de scris povestea de ziua ta din răsăritul soarelui, să-mi aducă valurile mării ideile şi să găsesc cuvintele potrivite in scoici - ca pe nişte perle. Am văzut cocori, pescăruşi, rândunele, mierle. Pe toate le-am văzut în zbor. Dumnezeu le-a făcut destul de mici ca să poată zbura fără teama căderii în mare, dar cu bucuria priveliştii întinderii ei. Au şi ele durerile şi poate chiar tristeţile lor, însă dorul cald al cuibului inimii lor le dă curaj să străbată toată întinderea mării uşor, ca şi cum ar fi nişte gheme de pene.<br />
<br />
Cu cât înţelegi mai bine şi apreciezi mai mult ceea ce este bun în viaţa ta, cu atât eşti mai curajoasă. În viaţă ai nevoie de curaj în orice activitate.<br />
Totuşi, să nu crezi că dacă este ceva ce poţi face fără curaj, acel lucru nu are nimic deosebit; este un spaţiu de linişte şi relaxare din care îţi poţi trage sufletul şi-ţi poţi regăsi pacea. Sunt necesare şi astfel de activităţi.<br />
<br />
Dar hai, să-ţi spun o poveste, mai bine!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-_G6k8wz-qIKU7LBo7fUSxk9DTxY4ydgb62e06DbGRVaVqoCl2SzznQUjlE-hxzuIz-adZrCNg1HDPZiDkQH2aqge4hQgSgeMg1ZNCcCrY4y4Frrn2fRv9kJk_hShpf0SZZWAErcmi4A/s1600/silu_cuib.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="960" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-_G6k8wz-qIKU7LBo7fUSxk9DTxY4ydgb62e06DbGRVaVqoCl2SzznQUjlE-hxzuIz-adZrCNg1HDPZiDkQH2aqge4hQgSgeMg1ZNCcCrY4y4Frrn2fRv9kJk_hShpf0SZZWAErcmi4A/s400/silu_cuib.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
În primăvara trecută a ieşit din ou pescăruşul care zbura azi peste largul Mării Negre. La început, primele lui zile au fost foarte bune şi frumoase. Mama lui îl hrănea aducându-i peştişori, iar el se cuibărea între penele ei calde şi pufoase (Dumnezeu face mamele pufoase pentru puii lor).<br />
Crescând, era din ce în ce mai curios să iasă afară, aşa că într-o zi a ieşit şi s-a dus cam departe; atunci a văzut cât de mare este lumea şi s-a speriat. Dorind să se întoarcă în cuib, şi-a dat seama că a rătăcit drumul şi a nimerit într-o pădurice. A văzut un cuib făcut din multe paie şi puf, un cuib de cocor. Cuibul acesta nu semăna cu al lui care era mic şi scobit într-o stâncă. Cuibul lui i se părea anume făcut parcă pentru a-l împinge afară, aşa neprietenos şi rece, fără pene şi inconfortabil în timp ce cuibul cocorului era atât de confortabil, cald şi pufos încât cocorul nu simţea nevoia să iasă afară. S-a simţit dintr-odată nefericit cu sărăcia cuibului lui şi s-a gândit să nu se mai întoarcă acasă. A zburat spre mare din dorinţa de-a fi cât mai departe de cuibul lui.<br />
Pe mare însă, deşi nu părea pentru că nu se vedeau, erau curenţi puternici care îi schimbau direcţia de zbor şi nu-şi mai putea controla aripile. Cu greu, după eforturi mari şi spaime şi mai mari a ajuns pe o insulă unde s-a putut odihni. Acolo a găsit alte cuiburi de cocori, chiar goale, în care ar fi putut trăi confortabil, aşa cum îşi dorea, dar simţea că i se face dor de cuibul lui, aşa rece şi stâncos cum era şi de mama luiş de fraţii lui, de toată familia lui.<br />
Pe insulă a învăţat să se hrănească singur şi a prins curaj pentru a se întoarce acasă. Cu fiecare zi în care mai învăţa câte ceva devenea mai curajos şi mai aproape de momentul întoarcerii lui acasă. În sfârşit, ajuns înapoi la cuibul lui, după încă un zbor dificil, dar de data aceasta cu experieţă, s-a odihnit şi şi-a găsit liniştea în simplitatea căminului. A înţeles că orice greutate poate fi depăşită dacă ai pace în suflet.<br />
După o noapte de odihnă a prins curaj şi a zburat spre noi zări. De data asta cunoştea pericolul nevăzut al curenţilor din aer, dar nu ştia că şi în marea plină de peşti gustoşi, în care el se scufunda, pot exista curenţi. S-a avântat direct în mare după un peşte care-l ademenea cu solzii lui strălucitori, însă curenţii l-au prins într-un vârtej din care cu greu a scăpat, adus de valuri la ţărm.<br />
<br />
Sigur că mama lui i-a vorbit despre toate acestea pentru a-l pregăti, însă el credea că toate astea sunt poveşti de adormit pescăruşii.<br />
Atunci a recitit toate poveştile scrijelite de mama lui cu ciocul pe stânci şi scoici şi a căutat mai ales tâlcul din fiecare poveste. A observat că, deşi poveştile erau diferite, tâlcul era cam acelaşi: curajul de-a străbate zările largi se hrănea cu liniştea cuibului. Cu cât se hrănea mai bine, cu atât curajul era mai puternic, iar lucrurile se rezolvau mai uşor.<br />
Curajul fără liniştea cuibului era doar o reacţie agresivă la teama de necunoscut, nu era curaj. Iar din teamă putea greşi crezându-se curajos în avântul lui spre larg.<br />
A găsit o poveste despre înţelepciune, în care mama îi scrijelise despre un pescăruş care a ieşit din cuib întinzându-şi aripile fără a da din ele. Astfel, pescăruşul acela a putut simţi curenţii de aer şi a putut controla ceva ce este esenţial pentru viaţa lor: vânturile. I-a luat mai multe zile până să se avânte spre largul mării, dar deja ştia să-şi controleze zborul şi nu s-a rătăcit. Apoi a învăţat să pescuiască de la ţărm şi astfel a cunoscut şi curenţii nevăzuţi ai apei, pe care a învăţat să-i folosească pentru a-l purta în direcţia dorită de el.<br />
<br />
I-au prins bine toate poveştile recitite - l-au înţelepţit. Iată cum poveştile de adormit copiii ne fac adulţi.<br />
A înţeles că, din toate pericolele în care el se avântase din curiozitate, fără să aibă experienţă, doar Dumnezeu l-a salvat pentru că avea un plan cu el încă de când era doar un ou. Iar planul lui Dumnezeu era ca el să-şi găsească puterea de a-şi face propriul cuib al inimii.<br />
<br />
Anii au trecut, iar pescăruşul a cunoscut multe bucurii în viaţa lui plutitoare peste mări şi stânci, dar mereu a revenit la cuib pentru a-şi hrăni puterea de a-şi continua zborul înalt peste zări.<br />
Când era rănit, cuibul îl vindeca.<br />
Când era deznădăjduit, în cuib îşi regăsea speranţele (deoarece cuibul era locul în care i se născusera toate visele).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguGO-kmi3VVqs-PsN3O3TbJtKw1mf3hug1vxSKT7UN7uXgz75LxwfLqEOXxjPTBWmKK7Bdz2s0Hiud7x7DeKVdPrrZA5CUXDynwtvD6WBjakCRo1NhDlDwqDnzLRUj6iC2AkHxAUGBFCs/s1600/silu_pana.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="528" data-original-width="960" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguGO-kmi3VVqs-PsN3O3TbJtKw1mf3hug1vxSKT7UN7uXgz75LxwfLqEOXxjPTBWmKK7Bdz2s0Hiud7x7DeKVdPrrZA5CUXDynwtvD6WBjakCRo1NhDlDwqDnzLRUj6iC2AkHxAUGBFCs/s400/silu_pana.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
Iubita mea încuibată, îţi doresc să simţi toată viaţa căldura cuibului inimii tale şi sa-ţi fie zborul înalt şi îndepărtat spre spre cele mai frumoase zări ale acestei lumi, care sunt garanţii că veşnicia inimii există!<br />
<br />
Fii bună, fă bine întotdeauna şi oricui, iubeşte, lasă bucuria să îmbrăţişeze orice tristeţe şi revino în cuibul inimii tale după orice plecare din ea. Acolo îţi vei regăsi liniştea şi direcţia.<br />
<br />
Îţi doresc să-ţi fie încuibarea atât de bogată, încât să atingi zarea veşniciei la un capăt cât mai îndepărtat al lungului vieţii, astfel încât să înţelegi că tot ceea ce creşte în cuib zboară ca să facă alte cuiburi în alte inimi.<br />
<br />
Îţi doresc să poţi purta pe aripile zborului tău doar din cele bune, doar iubire, doar bucurie şi doar bune-veniri! Acestea te vor înălţa într-atât încât să nu te atingă colţurile tăioase ale celor rele, ale indiferenţei, ale tristeţii sau ale părăsirilor - acestea sunt făcute din piatră şi, chiar dacă se înalţă şi ele spre zarea lumii, nu se vor desprinde niciodată de pământ. Şi rămân pământ. Pământ de piatră seacă, rece, dură.<br />
<br />
Te iubesc pufos, cald, stâncos şi rece la un loc, şi toate astea ca să te ajute să zbori încotro vei vrea abia după ce-ţi vei cunoaşte puterea! 🐦cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-20431028768158439112017-05-17T10:04:00.000-07:002017-05-17T10:04:34.410-07:00Dialog de iubire <br />
<div>
Cu varsta, devii colectionarul propriilor intalniri. Unele devin intamplari cand sunt cultivate, ingrijite si crescute la soarele inimii si la caldura zambetelor. Dar se opresc din copt dupa o vreme precum gutuii sau caisii sau visinii care-si consuma puterea de procesare a sevei si, daca nu salvezi din ei o mladita de viata noua, in urmatoarea primavara a inimii si-a zambetului, nici gutuiul, nici caisul, nici visinul nu mai inverzesc. Iar an de an te convingi ca lemnul lor, candva vas portant, e din ce in ce mai uscat de-atata gol. Il tai si-ti faci din fiecare creanga un stilou cu care scrii cate un rand de dragoste, daca-ti mai plange inca sufletul cerneala. Cand povestea e gata, lemnul crapa si-ti tine de cald cat pentru o-ncalzire de talpi ca sa nu-ti amorteasca pasii pe care esti obligat sa-i faci. Viata continua, cu sau fara rod verde. Ca asa-i musai, daca Dumnezeu iti da zile. Tot inainte.</div>
<div>
Dar daca Dumnezeu iti da zile, El are un plan cu tine. Iar in planul acesta tu esti omul viu care inca mai poate iubi - altfel n-ai fi viu. Si-ti asaza pe cale cate un om caruia ii daruiesti atat cat are el nevoie. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Doar ca de nevoia omului nu stii nimic pana ce nu-i daruiesti, caci abia atunci cand daruiesti afli ca seci sau, dimpotriva, cresti. Din toti oamenii intalniti pe cale doar cativa devin intamplari. Putini. Totusi, vine o vreme cand te opresti din intalniri si din intamplari. Iubesti o taina ca nebunul care vorbeste singur.</div>
<div>
Cand daruind primesti inapoi mai mult si descoperi ca din acel mai mult tu poti darui si mai mult, striga mut viata din nebunia ta celuilalt:</div>
<div>
-Iubi-te-as pana la capatul vietii asteia ca sa ma descopar cu mintea din ce in ce mai saraca de iubire, ca suflul dragostei tale sa-mi ajunga cat pentru o iubire, una singura, dar vesnica; si-apoi sa ma descopar cu inima din ce in ce mai bogata in iubire, ca suflul dragostei mele sa-ti fie arc spre nemurire!</div>
<div>
Tu sa stii, nespunandu-ti, ca te iubesc. Asa cum sa stiu eu, nespundandu-mi, ca ma iubesti.</div>
<div>
Ne-am fi margini de curcubeu, radacina si floarea aceleiasi tulpini, plecarea spre sosire a cocorilor, potcoava si coama aceluiasi galop, samburele si borhotul aceluiasi mar, mintea si inima aceluiasi intelept, gama si cheia aceleiasi melodii, piatra si apa aceluiasi rau, chinul si usurarea aceleiasi lacrimi, gerul si canicula aceluiasi anotimp, pierderea si regasirea aceluiasi vis, teama si bucuria aceluiasi Dumnezeu, geana si vocea aceluiasi timp, raza si umbra aceleiasi stele, cartea si partea aceluiasi om, gradina si casa aceleiasi copilarii, lumanarea si lumina aceleiasi rugi, dar miezul inimii mele tu si miezul inimii tale eu. Si toate cate sunt, noua ne-am fi.</div>
<div>
Sa-ti ajung azi si pentru maine, iar maine sa fie la fel ca azi. Sa-mi bucuri tristetile de ieri, iar eu sa-ti inalt toate adancurile. Sa tacem zburand departe unul de celalalt, dar sa ne intoarcem unul la celalalt pentru cuvinte. Sa le rostim doar pe cele din faptele inimii.</div>
<div>
Sa facem mult zgomot cu dragostea noastra atunci cand in lume e prea multa liniste in nepasarea de rau, hai sa speriem raul cu puterea iubirii noastre. Sa nastem din stanca struguri si din ploi sa facem perle. Sa-ti danseze perlele pe umerii mei, iar eu sa merg pe varfuri pe marginea paharului lumii, jumatate cu vin, jumatate cu pelin. Sa te imbeti de viata ca sa uiti drumul pe care pleci de langa mine, iar revenirea-ti sa depinda nu de mine, cat de iubirea ce ti-o port in perle, in vin, in pelin si in dans.</div>
<div>
Si sa-ti revii, mai treaz ca omul la judecata de Apoi, atat cat sa ma iubesti cu drept de moarte datoare vietii vesnice inca de-aici, de-acum, pentru Apoi. Sa-mi spui c-ai fost plecat dincolo de-Apoi la cules de stele, dar ca te-ai intors pentru mine, pentru ca nu exista nicaieri ce e aici, acum si asa; si sa-mi spui ca tu ai asezat in univers Casiopeia in forma de coroana, iar eu s-o primesc cu nestiinta pe frunte. Si sa-mi soptesti:</div>
<div>
-Ajunga-ti lumea asta doar a noastra, ca de-altele nu mai avem vieti. Niciodata. Atat putem face aici, acum, asa pentru totdeauna.<br />
Mai poti muri iubind asa?</div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-58356077926267622792016-06-23T16:38:00.002-07:002016-06-23T16:38:25.168-07:00Picatura de culoareA fost odata un rege pe nume Solaris care traia singur pe o insula muntoasa, dar imparatea peste regatul sufletului sau. Descoperise, in aceasta singuratate, ca intr-un singur suflet sta o lume intreaga de sentimente vii, simpatice sau antipatice, curioase sau plictisite, in miscare sau amortite; uneori se suparau intre ele, dar regele isi stabilise niste reguli prin care le tinea unite intre ele, ca sa-si poata asterne liniste in suflet si ordine in minte.<br />
Regele Solaris avea o pasiune: pictura. In afara de asta, nevoia si inteligenta il facusera priceput si in constructii - isi construise singur o casa mica din lemn si chirpici. Peretii ii vopsea in fiecare an altfel, iar tavan nu avea. Practic, dormea sub cerul liber ca sa poata privi noaptea stelele, iar ziua norii. Cand ploua isi acoperea casa cu o placa foarte mare, transparenta, facuta tot de el din rasina copacilor de pe insula. Muncise mult timp la acoperisul asta, dar ii placea sa priveasca prin el spargerea stropilor de ploaie sub propria lor greutate.<br />
Desi traia singur, sau poate tocmai de aceea, ii placea sa deseneze oameni, mai ales chipurile lor. Cand era trist sau suparat, lua creionul negru si schita pe hartie oameni, insa asa creionate in negru si alb, chipurile imprumutau ceva din tristetea sau supararea regelui. Iar desenul parea nereusit. Cand umplea desenul de culoare, ceva facea ca tabloul sa prinda viata si sa devina placut ochiului. Dar mai ales sufletului. Ultima picatura de culoare o aseza cu pensula pe chipuri - era zambetul din sufletul fiecarui om, iar dupa ce termina isi dadea seama ca nu mai era trist sau suparat. Asa a invatat regele Solaris ca picatura de culoare ii invia pe oamenii de pe hartie facandu-i sa-i spuna, fiecare, cate o poveste. Si mereu era o alta poveste.<br />
Desi traia singur, dupa cum am mai spus, pe insula aceea mai erau locuitori. Din cand in cand, regele facea cate o expozitie cu picturile sale in padurea de langa casa - le agata de copaci, iar copacii pareau a-si tine crengile intr-un fel anume parca a sustine vietile oamenilor din tablouri si a le misca in bataia usoara a brizei. Vietile, nu tablourile. Oamenii veneau sa le priveasca si chiar sa cumpere. Spuneau ca tablourile regelui sunt ca o terapie a bucuriei pentru ei, deoarece ii faceau sa se simta mai bine, odata asezate pe peretii caselor lor, cand le priveau in treacat dintr-o camera in alta.<br />
Ultima picatura de culoare, asa mica cum era ea, nu doar ca exista in tubul de vopsea alaturi de alte cateva milioane de picaturi asijderea ei, insa nu avea nici viata. Totusi, regele Solaris reusea sa aduca viata in tot ce parea nemiscat, cu aceasta picatura. Uneori, oamenii ii spuneau ca oamenii din tablouri par a vorbi, a se misca, a zambi sau a respira.<br />
Regele a observat ca toti oamenii care ii cumparau tablourile isi doreau un singur lucru: sa se simta mai bine, sa gaseasca bucurie si, in general, emotii pozitive in pictura. Pentru ca femeile stateau mai mult pe ganduri si zambeau mai des la tablouri, s-a decis sa intrebe o mama care e explicatia pentru care nimeni nu-i cumpara tablourile fara culoare, adica cele in creion negru. Iar mama i-a raspuns:<br />
-Noi suntem mereu grabiti, vrem sa facem cat mai multe lucruri in fiecare zi, nu mai avem timp sa vorbim intre noi, sa ne mai privim, sa ne mai zambim. Dar zambim la tabloutile tale, rege. Cand avem vreun eveniment, ne facem poze ca sa ne pastram imaginile zambind. Dar zambetul ramane doar pe imagine, pe poza. In rest, suntem deja prea obositi de griji si de necazuri, prea grabiti si prea neatenti intre noi ca sa mai apreciem si necazurile sau grijile altora. De aceea, la tine cautam caldura care noua ne lipseste. In tablourile tale, noi gasim viata care noua ne lipseste.<br />
Regele Solaris a inteles cata amaraciune era in lumea aceea mica a insulei si s-a intristat, mai ales ca explicatia venea din partea unei mame care accepta nesilita de nimeni aceasta saracie sufleteasca. In perioada urmatoare a pictat mult concentrandu-se mai ales pe ultima picatura de culoare care parea ca nu-i mai reuseste asa usor, insa el trebuia neaparat sa picteze cat mai multe chipuri zambitoare. Isi dorea mult ca oamenii sa se vindece de raceala sufleteasca si stia ca tablourile lui sunt singurul balsam.<br />
Dar intr-o zi, din atata truda a ramas fara culori. S-a dus sa-si cumpere alte culori, dar s-a gandit sa-si cumpere si el un aparat de facut fotografii ca sa-si faca cateva poze zambind, sa vada ce simt cei ce-i cumpara tablourile. Si si-a facut multe poze (selfie-uri), insa i se parea mereu mai interesant peisajul din spatele lui sau de langa el. A inceput astfel sa picteze peisaje: codrul, muntele, marea, frunzisul sau luminisul padurii, apusurile si rasariturile din mare sau de dupa stanci.<br />
Urmatoarea expozitie a fost cu peisaje. Oamenii au venit, le-au admirat, iar regele i-a rugat sa-si ridice ochii din tablouri ca sa priveasca in jurul lor si sa observe ca peisajele din tablouri erau realitatea lor, tangibila. I-a invatat atunci pe oameni linistea. Le-a spus ca, daca au liniste in suflete, pot observa si ei natura si zambetul real al unui om. Le-a mai spus ca linistea sufleteasca nu e totuna cu lipsa zgomotului, precum zambetul nu e totuna cu lipsa lacrimii, ci e acea stare care, odata gasita, nu mai pleaca niciodata pentru ca e parte din tine - ca o mana de care nu stiai pentru ca nu o vedeai, dar ii simteai puterea. Le-a mai spus si ca linistea aceea te poate face sa dai, cu doar o picatura de culoare, viata. Sa dai viata si unei stanci, dar si unui chip. Si apoi sa aduci bucurie in sufletele oamenilor.<br />
Dupa aceasta expozitie, regele Solaris nu a mai fost niciodata singur, trist sau suparat, pentru ca oamenii veneau mereu sa-l viziteze ca sa mai afle despre frumusetea, simplitatea si linistea vietii. In acest fel e lesne de inteles de ce regele Solaris nu se abatea niciodata de la regulile lui sufletesti despre care am pomenit la inceput: pentru ca trebuia sa aduca bucuria. Un om care aduce bucurie trebuie sa fie mai intai el insusi bucuros, fara motiv sau din orice motiv - ca s-a nascut, ca este pace, ca infloreste insula, ca soarele rasare in fiecare dimineata fara a obosi, ca poate picta ce ii place, ca are prieteni, ca traieste.<br />
Pana si astazi, in fiecare insula traieste cate un asemenea rege de la care putem invata (cat de repede - depinde de fiecare) linistea si simplitatea pentru a le putea, apoi, transforma in frumusete a vietii. In mine, in tine, in ei, in noi, in voi...<br />
Cu o singura picatura de culoare, viata e simplu de trait.<br />
Zambeste! Iar daca nu poti, cauta un astfel de rege. Daca l-ai gasit, lasa-l sa imparateasca peste sufletul tau cu regulile lui! Acum zambeste - ai ajuns rege. Sau regina! :-)cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-77432044063723028482015-08-06T17:10:00.000-07:002016-08-05T14:17:32.841-07:00Schimbarea la faţă în metamorfoza femeii<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7AITT0gYsqU3J68hKda5JJizNv6egyjrysAWnyjFIoYm-O2vgljRK0hY0H_HKUjBw_dcvVYwkeRRCuJeEUdsNuSYO4kkpomDFxxdnegXEwSAWxe09gTfKuwlrmY6Za3KDvRpQpRgsgww/s1600/metamorphosis_002detail_by_optiknerve_gr-d3cno08.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7AITT0gYsqU3J68hKda5JJizNv6egyjrysAWnyjFIoYm-O2vgljRK0hY0H_HKUjBw_dcvVYwkeRRCuJeEUdsNuSYO4kkpomDFxxdnegXEwSAWxe09gTfKuwlrmY6Za3KDvRpQpRgsgww/s320/metamorphosis_002detail_by_optiknerve_gr-d3cno08.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Am vrut să
las să treacă ziua asta binecuvântată în buna ei învăţătură duhovnicească -
schimbarea la faţă. Dar recunosc că, de fiecare dată când este o mare
sărbătoare şi nu reuşesc să merg la biserică, mă apucă o teamă îngrozitoare de
moarte. Iertaţi-mă, dar eu aşa sunt şi recunosc, cu toată ciudăţenia pe care o inspir.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Mă gândesc că,
uite, poate peste câteva ore sau mâine se-ntâmplă ceva şi nu-mi mai este
îngăduit să fiu aici şi încă n-am apucat să fac tot ce-ar fi trebuit, tot ce-am
visat, tot ce mi-am dorit şi tot ce-aş fi putut. Să zicem că tot e prea mult şi
pentru 50 de ani, dar atunci măcar esenţialul timpului meu. Măcar să fac
lumină, să nu mă las în umbră.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Şi vă mai
spun că ştiu că a-ncerca să adaptezi cele sfinte la lumeştile tale poate fi
sacrilegiu, dar sper să fiu iertată şi pentru asta, pentru că oricum Sfânta
Scriptură este un arhetip viu pentru absolut orice întâmplare a unui om, şi om sunt
şi eu, mai cu seamă femeie. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Schimbarea la
faţă - minunea de pe muntele Tabor, mai ales ideea că Iisus Hristos apare cu
chip de Soare, iar îmbrăcămintea i se preschimbă în Lumină, m-a făcut să mă gândesc
la mine prin prisma unei metamorfoze şi să mă întreb ce anume m-ar putea
schimba pe mine, şi în general pe orice femeie, în chip luminos; că-n general noi,
adulţii, suntem cam toţi suflete de copii creionate-n cărbune. M-am întrebat ce
ar putea da, dincolo de praful cărbunelui, strălucire. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Albul nu este
doar reprezentarea luminii, ci şi a purităţii, este opusul cărbunelui negru.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Ce anume
poate păstra sau reda puritate şi strălucire unei femei a.î. acest alb să-i ningă
fin trupul luminându-i puternic sufletul? O haina, o rochie? Poate, căci nimic
nu e mai curat ca albul rochiei de mireasă şi nimic mai luminos ca însăşi nunta
făcută din iubire.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">I</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">ubirea transformă,
şi transformă frumos atunci când e recunoscută, asumată şi trăită cu drag şi
grijă pentru celălalt.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Dacă v</span><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">eţi da o căutare pe Google Images
după ‘white lady’ veţi găsi DOAR două tipuri de imagini, şocant de opuse:
mirese şi fantome. Toate în alb (verificaţi). Ca şi cum destinul unei femei ar
sta între două ipostaze total diferite, la o distanţă infinită de propria
viaţă, de aceea şi poate fi cuantificată în zeci de ani de unică viaţă, pentru
că Dumnezeu ne aşază în suflet putinţa şi înţelepciunea de-a trece, într-o
singură viaţă, prin trăiri necuprinse de timp. De aceea, când suntem fericiţi
spunem că suntem în al nouălea cer şi când suntem nefericiţi numim starea asta
de cădere un fund al pământului.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Miresele îşi
croiesc, odata cu pliurile voalului, un destin curat. Iubirea face ca mireasa
să fie primită chiar de Dumnezeu la a împărţi coroana împărătească a veşniciei
în această viaţă alături de iubirea ei pamânteană. Pământeană, nu pământească;
căci o asemenea iubire depăşeşte cel puţin primele opt ceruri.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Da,
domnilor, o cerere în căsătorie asta este: garanţia de onoare pentru femeia
iubită, care-i asigură ei strălucirea şi puritatea în veşnicie. Dar şi vouă un
destin de pseudo-creator: al unei lumi – a voastră.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">La polul
opus, până şi cea mai abilă sursă de informaţie a zilelor noastre - camaradul
Google, spune că tot o femeie în alb poate fi o fantomă. Legendele, chiar încă
cu mult dinainte de existenţa oricărui motor de căutare, abundă de astfel de
stihii venite din sâmburi fetizi de adevăr convertit, cândva mustind de viaţă,
rămaşi neîmpliniţi si forţaţi să rodească în mizeria minciunilor. Stihia e o
umbră, iar umbra e lipsa luminii.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Nu învinovăţesc
pe nimeni, dar destinul femeii este o metamorfoză în unul din aceste două
sensuri: lumină sau umbră.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Fetelor,
căsătoriţi-vă. Veţi fi femei în albul luminii. Bărbaților, faceţi-vă demni de-a
oferi acest destin femeilor pe care le iubiţi, nu le condamnaţi la umbră, căci
umbra e rece şi apoi vă întrebaţi de unde răceala.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">În albul
rochiei de mireasă mor îndoielile, se topesc fricile, stau visele, speranţele, stă promisiunea împlinirii
unui destin de lumini şi totul se vede limpede. Cum regulile se sparg odată cu
închinarea acestei iubiri pământene lui Dumnezeu, devii liber. Şi bucuria vine
din aceea că singur ai ales să-ţi oferi această libertate. Nu mai depinzi de
nimeni, căci iubirea depinde de tine.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">În albul
fantomatic stau amăgirile furate din lumina viselor, stă minciuna perpetuată cu
fiecare noapte de plăceri, stă destrămarea sufletească, căci nimic nu e aşa cum
pare când descoperi îndoiala şi oboseala. Şi te învârţi într-un carusel al căluţilor
utopici menit a te mai ameţi pentru încă o zi, o noapte, o lună, un an, până
când clipele astea îţi adună toată viaţa într-o batistă anulând şi fărâma de
puritate pe care ai avut-o cândva. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Ca să
păstrezi bruma aia de speranţă a iubirii te agăţi cu disperare de orice plăcere
uitând să te întrebi dacă chiar eşti fericită şi te transformi fără veste
într-o fantomă a propriei inimi, îţi stabileşti ţie şi celuilalt reguli pentru
a putea continua jocul asta absurd al constrângerii doar pentru că asta crezi
că înseamnă viaţa sau poate doar din superficialitate. Sau comoditate. Da,
iubirea nu e ceva facil şi nici comod. Dar atunci şterge-ţi lacrimile de
tristeţe, uită de furia oricărei răzbunări stupide şi priveşte în faţă această
iluzie a iubirii de care ai ajuns să depinzi ca de un miraj al luminii artificiale
pentru fluturii de noapte. Aminteşte-ţi că femeia e un fluture de zi care
zboară in soare!<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Nu, fetelor, nu există niciun motiv de-a continua veselia tâmpă în acest carusel
în lipsa iubirii. Iar din iubire, bărbaţii nu fac niciodată carusele, ci
trăsuri la care-şi înhamă cei mai frumoşi cai!<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Nu,
fetelor, nu confundaţi plăcerea fantomatică a nopţilor zidite între ele cu
certitudinea fericirii de-a trăi viaţa trecând peste poduri zi de zi cu acelaşi
om drag. Căci nici bărbaţii nu vor fi fericiţi între plăceri sterpe din care nu
au ce să culeagă dimineaţa.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Nu,
fetelor, nu acceptaţi metamorfoza albului dacă acest alb nu vine din dorinţa
de-a îmbrăca lumina, iubirea şi simplitatea, nu e interesant să fii sofisticată
la nesfârşit, căci riscaţi să rămâneţi albe doar în eleganţa unei rochii care,
odată dezbrăcată, nu mai poate dezvălui iubirea, ci umbra cărbunelui.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Cântăriţi-vă
bine metamorfoza asta menită să vă schimbe atât sufleteşte, cât şi la faţă! <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Este greu, şi
cu timpul devine din ce în ce mai greu, dar loialitatea visului de lumină si de
îndumnezeire vă va da putere ca într-o zi să vă regăsiţi esenţa, iar imaginea
din oglindă să vă facă cel puţin să zâmbiţi. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Sper să ne
regăsim toate în albul conţinutului, nu al formei; in definitiv – să ne regăsim
împlinite şi sufleteşte şi trupeşte, nu reduse la o zdreanţă care să ne acopere
sufletul hâd. Zburând ca fluturii in soare, nu târându-ne. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Sper ca până
atunci să-mi fi echilibrat şi eu balanţa spectrală între lumini şi umbre. <o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;">Mă strânge pupa!</span><o:p></o:p></span></div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-29830863570907437072015-08-04T03:41:00.001-07:002015-08-04T03:41:10.332-07:00muza unei femei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhONYhtaxT_eOlf-MN14H48bsI_RqZANhbUuPgaYE9hw_s5dLtbaDLZejS_DtDQXdaQGJ7kPptyZcMy4ElQYGUseM0m7ZbG8KwO_wpNuhdMvdI7DuoDxWtFNYwmE6aY4VQgZfrahVD0RCw/s1600/large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhONYhtaxT_eOlf-MN14H48bsI_RqZANhbUuPgaYE9hw_s5dLtbaDLZejS_DtDQXdaQGJ7kPptyZcMy4ElQYGUseM0m7ZbG8KwO_wpNuhdMvdI7DuoDxWtFNYwmE6aY4VQgZfrahVD0RCw/s320/large.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Întotdeauna m-am întrebat care este muza unei femei. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">La bărbaţi e simplu sau relativ simplu pentru că în artă, bărbaţii
nimic nu descriu mai frumos ca femeia, fie ea volnicită sentimental în versuri,
descătuşată de culori pe pânză, încremenită în tuşa unui cărbune sau risipită
pe note muzicale.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Însă aripile sufletului de femeie sunt aproape mereu copleşite
de frumos, şi nu e vorba de frumos ca estetic, ci ca inspiraţie. Mi s-a întâmplat
de foarte multe ori să găsesc inspiraţie
în ceva aparent dizgraţios când am înţeles că sufletul <span style="line-height: 115%;">însetat
bea apă tocmai din această dizgraţie</span>, ca o compensaţie a întâmplării şi, din fericire, ca o
restructurare a graţiei. Aşa am ajuns să cred că muza unei femei este ea însăşi.
Sau în ea însăşi. Uneori pitită într-un colţ, speriată sau doar leneşă.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Fiţi îndurători cu femeia neiubită, la fel cum sunteţi cu o
floare de cais care s-a uscat pe ram exact când începea să se deschidă, că nu are nimeni nicio vină în socoteala asta
a iubirii. O femeie, până nu e iubită, habar n-are cât de femeie este şi poate
fi. Că, dup’aia se-ntâmplă să nu mai fie iubită, aproape că nici nu mai contează
– trăgaciul spre frumos a fost definitiv tras! Nimeni, niciodat<span style="line-height: 115%;">ă</span>, nu-i va mai
putea lua darul lumii, care este însăşi frumusetea, ca un chip curăţat de
balastul neiubirii. Frumuseţea inspiraţională va rămâne în toate formele, în
toate stările şi pretutindeni, în, din şi spre, indiferent de orice. Este şi
logic, dacă ne gândim, căci femeia naşte şi, când zic asta, înţeleg că nu naşte
doar prunci, ci naşte orice: sentimente, idei, stări, lumi, spaţii şi, dacă a
avut şansa să fie iubită, le poate naşte pe toate din nimic.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Şi o va face mereu, pentru că iubirea o face să devină
femeie. Sau muză. În primul rând pentru ea însăşi. Mai apoi se vor hrăni şi alţii
din frumosul developat de sufletul ei pe hârtiile albe sau mâzgălite de viaţă. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Vreau să mulţumesc tuturor
bărbaţilor care au iubit şi iubesc vreo femeie, oricare ar fi această femeie şi vreau s-o fac în numele tuturor femeilor
iubite dar care nu iubesc, la rândul lor, din ignoranţă, naivitate, comoditate
sau pur şi simplu din prea mult sec. Neştiinţa nu se pune. Dar nu despre asta e
vorba acum, nu despre femeia care iubeşte, ci despre femeia care este iubită.
Dincolo de orice raţiune. Aşadar, mulţumesc! </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">A iubi o femeie înseamnă a amplifica sentimentul universal
al iubirii, aşa cum face un copil când
umflă un balon mare până se sparge şi sar în aer bucăţele mici din el, astfel că
toţi copiii care stau pe margine pot lua în buzunar o bucăţică din acelaşi
balon. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><st1:place w:st="on">Cam</st1:place> aşa cu iubitul femeii şi
dărnicia sufletului ei care va amprenta absolut orice va face în viaţă, şi
chiar absolut orice nu va face în viaţă, căci ceea ce o femeie nu face este o
neputinţă care ajunge certitudine pentru veşnicie. Vreau să mulţumesc şi bărbaţilor
care iubesc iubiţi fiind. Aşa, din
generozitate…</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Revin la muză.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Şi totuşi, nu e atât de simplu precum descriu cuvintele. Uneori, cum ziceam la început,
muza e ascunsă. Somnul ei sau <span style="line-height: 115%;">gălăgia altora</span> o fac să stea aşa, pentru că muza e delicată. Când fetiţa mea era bebeluş, încercam să înţeleg ce se întâmplă în mintea ei atunci
când era linişte în jur. Aparent nu se întâmpla nimic, doar absorbea. Dar,
pentru că era linişte, ceea ce absorbea devenea rod. Dacă o lăsam în linişte
sau îi vorbeam şoptit mângâind-o sau doar privind-o începea să râdă de placere,
de cald şi de îndumnezeire. La un zgomot scurt se speria imediat şi uita să râdă,
i se făcea frig şi începea să plângă sau se bloca. De aceea nici acum, cand e
deja mare, dacă vreau să-mi poată explica ceva, nu pot s-o iau tare. În linişte
însă, singură îşi găseşte explicaţia (şi niciodată nu greşeşte) şi mi-o comunică
simplu, onest şi profund. Aşa e şi cu muza. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Muza e un copil delicat care iubeşte
liniştea. Cu deosebirea că, dacă creşte cu iubire, poate aduce linişte şi în
cel mai mare vacarm. De exemplu, când pierd un vis drag, în timp ce muzele
altora mă fac să-mi dau cu capul de pereţi, muza mea mă scoate la o cafea
cardinală, adica un fel de busolă deşteptătoare nelăsându-mă să-mi pierd direcţia,
timpul şi spaţiul. Ce facem noi la cafea preţ de câteva minute, uneori ore, e
de domeniul cosmogoniei: străbatem toţi anii noştri, ai voştri şi alte milioane
de ani de rătăciri şi regăsiri şi ne bucurăm împreună de fiecare acord tacit ca
de o întărire a ideii de minune şi mirare. Cred că asta face o muză: armonizează
sufletul cu bucuria din nimic. Şi asta inspiră. Şi asta înseamnă foc şi ardere,
mişcare şi viaţă – motive pentru a învăţa zborul, că de mers nu se ocupă
muzele.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Sunt infinite inspiraţii pe care am avut fericirea să le
primesc în dar neaşteptat de la muza mea, precum sunt şi alte infinite
neinspiraţii determinate de pustiirile mele prosteşti şi alinturi naive în căutări
exterioare. Am înţeles că trebuie să caut în mine dacă vreau inspiraţie şi, dacă
nu vine, să nu forţez şi să respect şi lenea cucoanei muze eventual ducându-i
un bol cu cireşe, să tac cot la cot cu ea atunci când are dureri şi frici, să o
admir atunci când mă priveşte doar pe mine şi nu vrea să mă împartă cu nimeni,
să o aplaud, s-o iau la dans şi s-o scot în ploaie când face ceva nou şi mai
ales să o protejez de mizantropi. V-am spus că e delicată şi, pe deasupra, învăţând
să aibă încredere în mine, uneori imi permit chiar s-o cert. O vreme am fost supărată
pe ea, dar atunci a fost ea înţeleapta care a aşteptat răbdătoare liniştea.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Îmi este mai necesară ca aerul liniştea. Fără aer aş muri. Însă
fără linişte mi-ar fi mizerabilă viaţa.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Ce daruri îmi face mie muza mea? Uneori îmi pune pensula în
mână, îmi lipeşte tâmpla de cer, mă întrerupe
din citit şi mă pune să scriu o idee sau o poezie, îmi dictează o poveste
pentru copii, îmi găseşte capătul de aţă dintr-un ghem încâlcit de idei, mă ţine
de vorbă când aspir şi când calc, îmi face nopţi albe (niciodata zile negre), îmi
aduce o efemeră cu ochişori aurii pe tastatură ca să mă întrerupă din scris (când
o iau razna) şi mă învaţă să mă păstrez copil (aici am bănuiala că e un complot
între muza mea si muza fiica-mii); alteori mă face curioasă şi suficient de curajoasă
să reuşesc ce nu ştiam că pot.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Şi nu e zi, vă zic, să nu mă inspire ceva. Azi, muza mea a
vrut să stăm în blana motanului şi să visăm la copilaria mea vândută generos
maturităţii pe câteva amintiri despre… despre… despre… o casă din cărămidă la ţară, un pod cu fân
pentru dormit, o grădiniţă de flori, <span style="line-height: 115%;">tufe cu agrişe, </span>o curte cu hamacul între un nuc şi un cireş,
un păr mignon, un măr care face mere de aur, o scorbura de pupeze, licurici,
porumb copt în jar, un beci <span style="line-height: 115%;">vrăjit,</span> un cârd de gâşte, pisici şi căţei, o găină care cloceşte în
fotoliu, boboci de raţă şi iepuri mici, aluni, un capăt de grădină suit pe-un
deal de unde pădurea îmi răsare-n ochi <span style="line-height: 115%;">şi-mi apune în</span> neuroni, prunul din care
a căzut însăşi muza mea, ciuperci şi broscuţe-regine care au coroniţe pe cap,
un radio ce cântă toat<span style="line-height: 115%;">ă</span> noaptea operă şi operetă, un somn usor – şapte purici
pe-un picior. O pleiadă de amintiri căzător-ridicătoare au mângâiat azi blana
motanului meu. Şi totuşi, încă e alb. Să-i mulţumesc şi lui, că mă iubeşte.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji2TzcpjlLkRPxM-Nsxu69xrkq8CM8xXmxAAvwme-Q6glNo9THcBbDmgZ2cDqqJVhBIyZJT4F9JdVaLmgthWbAaayBXdTb4eAClGBrwKF27eaGXBrwgPWe-_0E_prtoltb8YdE_01sCog/s1600/gray_sweet_love_cat_friends_paws_girl_little_hd-wallpaper-1570646.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="244" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji2TzcpjlLkRPxM-Nsxu69xrkq8CM8xXmxAAvwme-Q6glNo9THcBbDmgZ2cDqqJVhBIyZJT4F9JdVaLmgthWbAaayBXdTb4eAClGBrwKF27eaGXBrwgPWe-_0E_prtoltb8YdE_01sCog/s320/gray_sweet_love_cat_friends_paws_girl_little_hd-wallpaper-1570646.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0România45.943161 24.96676000000002240.258614 14.595666000000023 51.627708000000005 35.337854000000021tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-12040505747171372612015-08-01T17:23:00.000-07:002015-08-01T17:31:44.273-07:00confuzia are risc crescut de toxicitate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRrTb2SZJ1DNhZ1RzifSG_XD4FeBHiIPzVumySZRPvjmUhUWNJQBEi_2bo71PyMFhRww6Z7G2h-svzJoKA5FbHnDMTAfQs6U8m9FxdXWdyBSrwseGeriW5fiC_VZ-ZXZt-7vYFEIJ5N3s/s1600/Keep-Calm-and-Stay-Strong-Women-s-T-Shirts.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRrTb2SZJ1DNhZ1RzifSG_XD4FeBHiIPzVumySZRPvjmUhUWNJQBEi_2bo71PyMFhRww6Z7G2h-svzJoKA5FbHnDMTAfQs6U8m9FxdXWdyBSrwseGeriW5fiC_VZ-ZXZt-7vYFEIJ5N3s/s1600/Keep-Calm-and-Stay-Strong-Women-s-T-Shirts.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Când obosesc, dau pe-afară de lumea mea, şi afară văd acelaşi
lucru: confuzie; ca o reflecţie a ceea ce simt în mine. Ăsta este momentul în
care mă blochez, pentru că-mi pierd direcţia şi speranţa. Şi atunci mă-ntreb „de
ce?”, „de unde?” şi „de când?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Ceva, o piesă din angrenajul vieţii lipseşte. Dar cred că
lipsa e foarte mare sau de indelungată vreme, întrucât deja nu mai înţeleg
nimic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Mă simt singură, cu toate că nu sunt singură în
singurătatea asta a unui ieri, a unui azi şi-a unui mâine. Sunt şi alţii. Unii cu
propria lor singurătate si alţii care poartă odată cu mine aceeaşi singuratate,
ceea ce ma face şi mai confuză, pentru că sunt persoanele care ar trebui să-mi
fie cel mai aproape, că oarecum depindem unii de ceilalţi prin puterea vieţii,
sunt persoane de la şi cu care speram la bucurii. Simplităţi. Normalităţi. Niciodată
n-am fost o pretenţioasă. Dar da, am pretins când am simţit falsitate, din
respect pentru ce avem şansa să fim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Mi-aş dori să fie mai simple toate ca să nu mă mai
uimească pustiul din suflet(ul meu). Uimirea asta, atât de străină de tot ce
mi-am dorit în viaţă, mă sperie. Nu e nouă, dar e atât de rodată şi fără leac
de stârpire, ca o buruiană, încât uneori tinde să devină motiv de apăsare din
senin (senin de suflet uşor). Adică o inimă proprie de întristare într-o
întristare fără motiv. Ca o umbră captivă a sufletului şi, cum sufletul meu nu
e structurat să fie trist, se războieşte sabotându-se singur.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Şi de fiecare dată aştept cuminte să treacă, mă rog, dorm
(îmi legăn gândurile păcălindu-le cu vise) şi trece odată cu prima mică minune
întâlnită-n cale. Mi le aşază Dumnezeu special, ca nişte bălţi în calea
copiilor – să nu mă pot abţine, să sar în mijlocul lor şi să mă bucur de ele. Uneori,
minunea asta e o clipă, o floare, o frunză, o adiere de vânt, un surâs străin
neadresat mie (şi, ce dacă!, eu mă bucur de bucuria cuiva ca un vampir
vegetarian); alteori e o poezie, un cântec, o carte înţeleaptă. Este orice îmi
poate redresa orizontul la ver-ti-ca-lă. Că şi crucea e aşa: ca o nevoie de
Tată, Fiu şi-apoi neapărat de Duh Sfânt strângându-I (pe Ei) spre eliberare. Tot aşa, Cerul cu
Pământul se-ntretaie prin gândurile şi emoţiile mele, duhuri bune de felul lor
atunci când adună, însă îngrijorător de rele atunci când taie si robesc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Fiecare zi în care nu am gânduri confuze este o izbândă
în lupta cu mine. Am ajuns să mă lupt cu mine fără măcar să înţeleg de ce. Cum spuneam
– ceva lipseşte. Iar senzaţia acestui gol se lipeşte de memoria mea atât de
puternic, încât abia mai scap de ea dimineaţa, când încă sunt între somn şi
veghe. Şi are un gust amar, dar de amărăciune negativă (da, există şi o
amărăciune pozitivă – aceea care te face să poţi schimba ceva) şi paralizantă. Ca
şi cum mi-ar aminti să nu uit de gol, de lipsă, de confuzie. De-aia spuneam că
mi se lipeşte de memorie, pentru că-mi ia la malaxat în aceeaşi oală zilele de
ieri cu cele de azi şi cu cele de mâine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Cândva, sufletul meu îmi era atât de credincios, încât
făcea din fiecare gând o speranţă şi o aprindea candelă la icoana vieţii. Credea
în fiecare şi-n toate, şi avea o mulţime. Pentru că am un suflet foarte
spaţios. Azi stau blocată şi mă uit la ele cum ard aşteptând să se stingă în
spaţiul din ce în ce mai înghesuit de atâtea confuzii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Toate trec, dar pe mine tocmai asta a ajuns să mă
obosească. Aş vrea sa treacă odată definitiv sau să nu mai treacă, să mi se
stingă într-o secundă suspendată în timp toate speranţele, pentru că mă gândesc
că poate o fi vreo stea pe-afară pe care n-o văd eu de-atâtea speranţe muribunde
pe care stau şi le plâng, iar timpul mă măsoară şi pe mine odată cu ele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Întunericul, până la urmă, e singurul sfârşit al umbrei,
al confuziei, iar eu mă uit mereu după lumină. Singura soluţie ar fi să-mi
cresc umbra asta, adică s-o îndop ca pe-o vacă cu lucernă până-i plezneşte
burta de animal lacom şi nechibzuit! Pân’ ce-o crăpa la capătul puterilor ei
luate din mine, la capătul întunericului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Ar trebui să merg cu confuzia asta de mână prin întuneric
până dau de capăt, dar of, eu nu rezist să nu zâmbesc unui surâs, unei
flori, frunze, clipe...; doar că din zâmbetul ăsta, umbra se hrăneşte nu spre
nefiinţa ei, ci spre nefiinţa mea; căci o sperie moartea ei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Oamenii buni, când mor, mor fără teamă, pentru că ajung
la capătul luminii. Cei răi mor cu teamă, atunci când ajung la capătul
întunericului. Unui copil îi este teamă de întuneric până creşte – atunci,
odată cu vârsta, învaţă să trăiască fără frică şi cu răutatea. Întotdeauna mi-a
fost greu să cred în oameni răi, nu mă gândeam că tocmai pe mine am să mă
regăsesc prinsă in răutate. Confuzia e toxică şi mă face rea. La fel golul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Când ne legăm de cei dragi cu gânduri rele (că e tristeţe
din dezamăgire, că e indiferenţă acolo unde ar trebui să fie căldură, că e
umplutură si aparenţă acolo unde ar trebui să fie cel puţin responsabilitate -
prea puţin mai contează), umbra asta capătă puteri desfiinţându-ne pe noi. Un mic
pas lipseşte spre nefiinţare. Ei, pentru pasul ăsta mă lupt din răsputeri cu
mine încercând să înţeleg piesa lipsă ca s-o pot lua de la început, din punctul
luminos în care năşteam speranţe puternice şi aprindeam candele din ele la
icoana vieţii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Totuşi, chiar arzând spre stingere candelele mele,
trăiesc cu convingerea că undeva s-au strâns lumina şi căldura facute de ele,
pentru că le-am păzit şi le-am hrănit cu rugi; pentru că n-au fost orfane, ci
au crescut din mine, iubite şi modelate după viziunea sufletului meu. Trebuie să
găsesc locul în care se duce esenţa sufletului meu odată cu stingerea lor
transformatoare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPdjlD24qmQU18rli-4sg-UIMulpRx98Q1s6VKIDQ9WiVMUGCVpE85J90yI4wTSLMwuw90WyYawqxZm_bSE1XwFiECp_doys2SoiAka3PdjpBPRvvSyM68WgM2N4qH5-xE0yO6TAbXYQ0/s1600/0_5a243_61137fa3_-1-XL.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPdjlD24qmQU18rli-4sg-UIMulpRx98Q1s6VKIDQ9WiVMUGCVpE85J90yI4wTSLMwuw90WyYawqxZm_bSE1XwFiECp_doys2SoiAka3PdjpBPRvvSyM68WgM2N4qH5-xE0yO6TAbXYQ0/s320/0_5a243_61137fa3_-1-XL.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><i><b>Întoarce-mă, Doamne, la mine cea neîncepută, ca-ntr-o
oglindă care dublează lumina spre mine si spre lume, căci lupta asta cu umbrele celor dragi mi-e
tare grea şi, decât să fac rău cuiva, aş vrea să tac şi să aştept să treacă. Dar
să treacă definitiv! <o:p></o:p></b></i></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><i><b>Cum altfel aş putea fi eu, cea care-am fost înzestrată cu
darul iubirii calde (ştiu bine, căci numai aşa a fost), dacă întunericul mă
răceşte?<o:p></o:p></b></i></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><i><b>Păzeşte-mă, Doamne, să nu ajung să nu mai simt că-s om!</b></i><o:p></o:p></span></div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-61342685798873226772015-06-24T00:19:00.001-07:002015-06-24T00:19:20.962-07:00monografii sufleteşti: Puf, 11 ani-lumina<a href="http://monografiisufletesti.blogspot.com/2015/06/puf-11-ani-lumina.html?spref=bl">monografii sufleteşti: Puf, 11 ani-lumina</a>: Trebuie sa ma concentrez sa-ti pot tese, din toate firele colorate adunate in 11 ani, o singura poveste. Una singura, care sa nu se desire ...cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4458004151898144129.post-64084039103345251522015-06-24T00:18:00.001-07:002015-06-29T02:47:57.557-07:00Puf, 11 ani-lumina<blockquote class="tr_bq">
Trebuie sa ma concentrez sa-ti pot tese, din toate firele
colorate adunate in 11 ani, o singura poveste. Una singura, care sa nu se
desire niciodata si sa fie mai frumoasa ca toate celelalte, pentru ca asa mi te
daruiesti fara sa stii de 11 ani incoace – din ce in ce mai frumos, iubita mea
fetita. </blockquote>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
“O, Doamne, Stapan al cerului, daca n-as fi eu, unde ar
locui dragostea Ta?” (Rabindranath Tagore)</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<blockquote class="tr_bq">
…chiar asa! Dragostea lui Dumnezeu, pentru mine, esti tu.
Si, cu toate ca vei calatori in viata ta peste tot, vei locui mereu in mine,
pentru ca in mine ti-a asezat Dumnezeu radacinile.</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZmXH9LWoN4hlYhIb_jgxYBahBUnZx4eICztlcdhjIHNdCuRBtEsiRjyaCwlyqMP5jE9mrXwPXw0AgoknC1bKtYDqPjf3jtFAZSqapVfLbrLiwPhZszmNd9sGcwJ9cI0sGDKTsKmjWE0w/s1600/10379973_10153405629107272_8712312795777781103_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZmXH9LWoN4hlYhIb_jgxYBahBUnZx4eICztlcdhjIHNdCuRBtEsiRjyaCwlyqMP5jE9mrXwPXw0AgoknC1bKtYDqPjf3jtFAZSqapVfLbrLiwPhZszmNd9sGcwJ9cI0sGDKTsKmjWE0w/s320/10379973_10153405629107272_8712312795777781103_o.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<o:p><br /></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
A fost odata o steluta rotunda si stralucitoare pe care o
chema Puf. Ea credea ca este roz ca un trandafir deschis in soare, insa asta
doar pentru ca nu se putea privi singura; daca ar fi putut, ar fi inteles ca
avea toate culorile, caci miezul ei era un mic glob de lumina pura care
incorpora la gramada toate culorile curcubeului. Astfel, in functie de lumina
pe care o primea de la alte corpuri (dar mai ales de la privirile acestora),
devenea uneori si roz – mai ales cand o privea mama ei, o alta steluta rotunda
si stralucitoare. Alteori devenea albastra, galbena, violet, verde, insa niciodata
alba. Albul era, pentru mica steluta, un fel de ideal in viata, desi prea bine
nu stia cum si-l va implini, insa isi dorea ca, intr-o zi, sa isi poata privi
vartejul de alb prin Univers si sa se bucure ca a scapat de treptele culorilor.</div>
<div class="MsoNormal">
Da, trepte, caci culorile erau un fel de scoala acolo, in
Universul nesfarsit in care traia steluta Puf alaturi de alte cateva sute (sau
mii… milioane… asta nu conteaza!) si la fiecare 11 ani-lumina invata cate o
culoare ca materie de baza pentru anii care urmau. Iar notele se dadeau in functie de
stralucirea pe care reusea fiecare steluta, cu intensitatea culorii nou
insusite, s-o atraga si s-o mentina pe pelerinele lor plutitoare. </div>
<div class="MsoNormal">
Puf invata foarte bine, insa numai ideea albului absolut o
facea sa se grabeasca si mereu i se parea ca nu reusea, din cauza asta, sa
pastreze prea mult timp stralucirea. Se simtea ca si cum Lumina ar fugi de ea,
desi nerabdarea ei era cea care o estompa (nu, nicidecum nu o alunga!, caci
Lumina era <span lang="RO">chiar</span>
in ea).</div>
<div class="MsoNormal">
La inceput, Puf invatase despre rosu. Pentru ca a invatat
foarte bine in acei 11 ani-lumina, a primit o tabara pe Marte. Cand a ajuns a fost foarte entuziasmata – era
prima data cand pleca singura in Univers si spera sa cunoasca si alte stelute
cu care sa se imprieteneasca si sa se poata rostogoli prin pulberea de stele sau
sa alerge prin nebuloase ascunzandu-se dupa galaxii. Insa bucuria i-a fost
scurta cand l-a intalnit pe Matias, un satelit tare frumusel de-al casei. Matias era chipes
si foarte puternic; purta mereu o pereche de botine din fier care, din cauza
ploilor dese de meteoriti din acea zona, ruginisera. Puf a vrut sa se
imprieteneasca cu el, pentru ca mama ii explicase ca o steluta nu-si poate
permite sa fie rautacioasa, suparacioasa, nici macar indiferenta. Matias insa, cu fiecare gest de apropiere de-al
stelutei Puf, troncanea puternic din botinele
de fier lovind in jurul lui toate
stelele, facand-o pe Puf sa se simta vinovata pentru orice tentativa de-a ei de-a imblanzi spiritul razboinic din satelitul
rebel, desi frumusel. </div>
<div class="MsoNormal">
A fost o mare dezamagire pentru ea sa descopere ca Universul
poate invarti si astfel de experiente oarecum paradoxale.</div>
<div class="MsoNormal">
Cand a ajuns acasa si i-a povestit mamei, aceasta i-a spus
ca cei 11 ani-lumina in care a invatat sa fie rosie ii vor folosi nu doar ei,
cat mai ales celorlalti, deoarece puterea gresit directionata aduce rugina, in
timp ce puterea folosita in scopuri nobile aduce izbande. Depinde de fiecare
steluta in parte sa aleaga ce va face cu puterea aceasta - va urma
comportamentul razboinicului Matias (din cauza caruia deja stie tot Universul
ca e neplacut sa ajungi in tabara pe Marte) sau va pastra caldura in putere?</div>
<div class="MsoNormal">
In urmatorii 11 ani-lumina, Puf a invatat treapta culorii
portocaliu. Au fost niste ani splendizi, in care Puf a inteles ca poate sa faca din ce in ce mai multe lucruri
singura, insa ii lipsea curajul. Desi facea
bine tot ce facea, ii lipsea increderea.
Mama ei a trebuit sa-i explice ca
increderea in ea insasi este mai importanta chiar decat actiunea pe care
urmeaza sa o faca si a recompensat efortul celor 11 ani-lumina portocalie cu o
tabara pe Jupiter. </div>
<div class="MsoNormal">
Pe Jupiter s-a simtit excelent! In fiecare dimineata, la aceeasi ora, serveau
micul dejun pe pajiste niste furnicute mici si simpatice care-si impletisera
singure cosurile pentru mancare din niste fire din praf magic intarite cu legaturi
de raze. Toate dupa-amiezile erau bine organizate pe activitati de gospodarie
de niste albinute ce-si decantau mierea care curgea in rauri. Cand mierea
depasea nivelul albiilor, Jupiter insasi se invartea atat de puternic de exact
11 ori, incat regla debitul mierii la
gurile de varsare, unde niste castori seriosi faceau diguri. Jupiter avea cateva armate de mici
maturi care maturau singure orice fir de praf ar fi patruns in spatiul ei, iar
seara stateau toate stelutele linistite si mancau portocale pe care au invatat
sa si le curete singure, dupa ce se jucau cu ele facand echipa cu asteroizii. </div>
<div class="MsoNormal">
In tabara de pe Jupiter a fost bine, insa i se facuse tare
dor de casa, unde nu era chiar atata militarie si strictete ca pe Jupiter. S-a
bucurat mult cand a ajuns acasa!</div>
<div class="MsoNormal">
Dar astfel a invatat micuta Puf harnicia. Mama ei a fost
peste masura de fericita sa constate ca-si facea singura curat in camera, si
chiar pregatea pentru toti micul dejun, caci invatase sa se trezeasca odata cu
primul rasarit de soare, despre care avea sa invete in urmatorii 11 ani-lumina.</div>
<div class="MsoNormal">
Asadar, invatand foarte bine si despre galben, a primit o
tabara pe Venus! Venus era planeta despre care discutau deja toate stelele, de
la cele mai mici pana la cele mai batrane; i se dusese faima de vedeta, fiind
numita chiar planeta STAR, propriu-zis! Scria in toate gazetele spatiale despre
toaletele pe care le invarte in Univers, despre farmecul pe care-l revarsa,
despre extraordinara ei putere de imblanzire si aparusera chiar si poezii. Puf
iubea poezia si, cand a aflat ca va merge pe Venus, s-a invartit de bucurie
atat de tare, incat i-a reusit stralucirea galbenului pe margini perfect – de
aproape, puteai jura ca Puf e un soare in miniatura!</div>
<div class="MsoNormal">
Pe Venus a invatat multe. A invatat sa se aprecieze, a
invatat ca este unica in Univers, a invatat ca oricat de stralucitoare sau
colorata ar fi o stea, lumina nu sta in ochii privitorului, ci in sufletul ei
si in puterea de-a transmite aceasta lumina, oricat de intunecat ar fi in acel
moment Universul. A invatat sa se pieptene singura, si i-au reusit chiar niste
impletituri pe colturile ei de steluta atat de frumoase, incat a venit acasa cu
o diploma!</div>
<div class="MsoNormal">
Dar, dincolo de faptul ca Puf era oricum o steluta frumoasa
si inteligenta care acum devenise constienta de acest fapt stiut si de intregul
Univers, a mai invatat ca nici frumusetea, nici inteligenta nu valoreaza nimic
daca nu sunt dublate de noblete sufleteasca. De pilda, Matias era un asteroid frumusel,
dar rece; pe Jupiter era totul organizat inteligent, dar n-a auzit de la nimeni
vreo poveste seara, inainte de culcare. In schimb, in aceasta tabara a invatat
ca Soarele este atat de mandru de naturaletea lui Venus, incat isi lasa haina
la ea acasa fara sa-si faca griji ca ar pierde-o. Venus a invatat-o pe Puf ca
frumusetea oricand poate fi impodobita si mai mult prin bunatate sufleteasca,
iar inteligenta poate fi imbogatita prin bucuria de-a adapta orice actiune la
nevoile sufletesti. </div>
<div class="MsoNormal">
Puf a inteles ca faima planetei Venus nu e doar o simpla vorba universala, ci
chiar un mod de viata! </div>
<div class="MsoNormal">
Cand s-a intors acasa i-a spus mamei ca e cea mai fericita
steluta din Univers nu pentru ca are cea mai frumoasa si inteligenta
mamica-stea din Univers, dar mai ales pentru ca aceste doua elemente n-ar avea
puterea de-a straluci trainic in timp fara bunatatea sufleteasca. Si i-a
recitat o strofa invatata la un curs pe Venus: “La steaua care-a rasarit/ E-o
cale-atat de lunga,/ Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii sa ne-ajunga.”</div>
<div class="MsoNormal">
Au urmat alti 11 ani-lumina frumosi si rodnici pe treapta
culorii verde, pentru care Puf a fost recompensata cu o tabara pe Saturn.</div>
<div class="MsoNormal">
Pe Saturn a aflat ce e distractia si cum poate o steluta ca
ea (si ca cele adulte chiar) sa petreaca in veselie viata lor lunga eliminand
orice gand de plictiseala. In fiecare zi isi puneau patine si se lansau pe
inelul lui Saturn, care imbina perfect mountaign-rousse-ul cu patinoarul. Zilele treceau aproape fara
sa-si dea seama, insa in ultima zi a avut minunata surpriza de-a se trezi in
tabara cu mama ei, alaturi de care a patinat facand inconjurul inelului de 11
ori! A fost o distractie pe cinste! </div>
<div class="MsoNormal">
Si in ziua de azi, amandoua
inca-si mai amintesc cu nostalgie cat de frumos trecea timpul cand Puf
era micuta (dar totusi trecea…, si asta era partea mai dureroasa pentru mama
ei, care ar fi vrut sa poata opri timpul in loc ca sa pastreze starea de
copilarie vesnica).</div>
<div class="MsoNormal">
In urmatorii 11 ani-lumina, pe treapta culorii
albastru, Puf a avut multe de invatat,
poate mai multe decat si-ar fi imaginat vreodata ca ar putea exista, desi
credea ca nimic nu e mai mult ca spatiul infinit in care se rotesc mii de
stele! </div>
<div class="MsoNormal">
A fost nevoie, ca sa-i reuseasca proba de stralucire azurie
de la final, sa-si lamureasca foarte bine sentimentele intre tristete si
seninatate, caci uneori ajungea sa le confunde din cauza ca si atunci cand era trista,
dar si cand era linistita, capata o stralucire albastra. A trebuit sa discute
cu mama ei despre aceste doua situatii delicate pentru a invata sa fie foarte
atenta la sufletul ei, caci tristetea nu trebuia sa devina cauza linistirii ei.
Mama i-a explicat ca, desi culoarea emisa e albastra in ambele situatii, ceea
ce le diferentiaza este lumina transmisa. Tristetea, desi albastra, nu va
straluci niciodata, caci tristetea usuca si intuneca sufletul, in timp ce
linistea sufleteasca la fel de albastra e dublata de stralucire, de speranta si
de zambet.</div>
<div class="MsoNormal">
Puf a absolvit cu succes si acesti albastri 11 ani-lumina,
iar mama i-a pregatit surpriza copilariei ei: o tabara la tara! N-a prea
inteles de la inceput de ce mama ei era atat de incantata in locul ei, insa
singura explicatie a fost ca aceasta ‘’tara’’ e un loc magic de pe planeta
Pamant.</div>
<div class="MsoNormal">
Nu pot povesti tot ce a facut Puf pe Pamant, caci ne-ar
trebui alti 11 ani-lumina, Pamantul fiind cea mai fascinanta planeta din
Univers (chiar daca Venus e seducatoare). Insa stiu ca aceasta tabara i-a
placut asa mult, incat a uitat de toate cand a vazut cum toate obiectele au o
singura directie si nu mai plutesc haotic ca pe celelalte planete. Cel mai mult
i-a placut sa se joace cu o portocala pe care, aruncand-o in sus, o vedea cum
se intoarce. Si-a spus ca nu e de gluma cu planeta Pamant, caci probabil asa
cum se intorc lucrurile aruncate, se intorc si gandurile! Si si-a propus sa
gandeasca foarte, foarte frumos cat timp va sta in tabara pe Pamant, ca sa-i vina inapoi aceasta frumusete.</div>
<div class="MsoNormal">
De aceea, s-a ascuns intr-un cires cand a trebuit sa
paraseasca tabara, ca sa mai ramana; si au mai ramas o zi, insa apoi Puf s-a
ascuns in sufletul unui om pe care l-a convins ca e steluta lui norocoasa
sperand astfel sa nu mai plece, insa si de data asta a fost deconspirat planul
ei; apoi au gasit-o printre stelele unei mari jucandu-se cu firele de nisip si
cu razele soarelui si i-au facut cadou inca o zi, insa cand sa plece s-a lipit
de fruntea unui cal salbatic care alerga pe o campie cu iarba cruda si n-au mai
gasit-o pana in ziua in care o fetita de varsta ei isi aniversa cea de-a 11-a
zi de nastere.</div>
<div class="MsoNormal">
I se prinsese in
dantela rochitei, intr-un moment de dulce nostalgie, caci pe rochita fetitei
erau cusute planete colorate, exact cum le invatase ea in totii zecii
ani-lumina, un Soare si o Luna si o singura stea. O stea ALBA!, asa cum visase
ea sa devina cand va creste!</div>
<div class="MsoNormal">
Fetita care implinea 11 ani, fascinata de spatiu, purta
rochita din dantela neagra-neagra ca Universul necuprins, adanc si inalt
deopotriva, cu aceasta galaxie minunata din care Puf chiar venise si, pentru ca
ii era dor de mama ei, se asezase pe pieptul fetitei, acolo unde ii simtea
sufletul cald si moale. Fetita statea in fata unui telescop pe care il primise
in dar de ziua ei (urma sa plece si in tabara, pentru ca si ea invata bine…) si
nu stia incotro sa-l indrepte ca sa vada ceva nemaivazut! O stea, o planeta, o
nebuloasa… orice, numai sa-si apropie Universul doar-doar va face vreo
descoperire! Intelesese ea ca spatiul este mereu o enigma, caci mereu erau
descoperite lucruri uimitoare care, spuneau adultii, aveau sa schimbe toate
teoriile despre lume!</div>
<div class="MsoNormal">
Cum statea Puf si o privea ascultand gandurile fetitei, a
fost intrerupta brusc de o voce:</div>
<div class="MsoNormal">
-Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi aaani!
Cine sa traiasca, cine sa traiasca? La multi aani! Siluana sa traiascaaaaa!...
Pune-ti o dorinta si sulfa repede, ca sar artificiile din tort!</div>
<div class="MsoNormal">
Era mama fetitei, la fel de calda ca mama ei.</div>
<div class="MsoNormal">
Steluta Puf a simtit dintr-odata ca va sari din pieptul
fetitei, caci inima ii batea atat de tare in timp ce-si punea dorinta: “As vrea sa cunosc Universul dincolo de
Pamant!” (si-a dorit fetita)</div>
<div class="MsoNormal">
Cand a cazut linistea noptii peste toti, peste daruri, peste
farfurii si pahare, peste baloane si peste suflete, Puf a iesit din dantela
rochitei, s-a asezat pe perna fetitei si i-a soptit acesteia in timp ce dormea,
in vis:</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<blockquote class="tr_bq">
<i>“ <b><span style="color: #cc0000;">La multi ani, Siluana! </span></b></i></blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<i>Ai un nume atat de frumos, incat trebuie sa stii ca tu toata
esti o planeta intreaga! </i></blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<i>Eu ma numesc Puf si sunt o stea care calatoreste ani-lumina sa poata ajunge
pe cate o planeta, si numai daca merit! Am fost pe multe planete, insa o
planeta atat de minunata ca tine n-am vazut niciunde in acest Univers, si nu
uita ca Universul este infinit.<br /> Sa te uiti seara prin telescop – ai sa ma vezi. Eu nu am
telescop acasa, insa pot transforma
pentru tine fiecare zi a vietii tale intr-o lentila telescopica prin
care sa poti strabate cele mai mari distante spatiale. Prin aceste lentile vei
cunoaste lumea pas cu pas, nor cu nor, planeta cu planeta, stea cu stea, insa
la sfarsitul distantei, acolo unde este infinitul, vei intelege ca cel mai
fascinant univers este sufletul tau. Ti l-a daruit acum 11 ani mama ta care ar
face orice sa stie ca sufletul tau va ramane la fel de limpede ca in prima zi!<br /> Fii atenta in intuneric, caci sunt usi care nu se vad. Daca te
incarci cu iubire, poti lumina singura si vei gasi usor usile nevazute din
Univers care, odata deschise, vor alunga tot intunericul.<br /> Iubeste!, e tot ce conteaza oriunde te-ai afla in Univers!<br /> Si, daca vreodata nu-ti vei mai cunoaste visul, uita-te la
cer si priveste-mi stralucirea. “</i></blockquote>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
I-a lasat putin praf stralucitor pe perna, ca fetita sa stie
ca nu a fost doar un vis de copil obosit, sub forma literelor <b>P U F</b> si a
plecat spre casa sa-si iubeasca mama si sa-si continue studiile, caci mai avea
de invatat si alte trepte de culoare in calea ei spre stralucire si mai ales de
vizitat si alte planete! </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Nu stiu daca Siluana va afla vreodata care, din miile de
stele albe de pe bolta cerului, este Puf. Cert e ca stelele spun mereu
adevarul, altfel n-ar ajunge albe, ca un ideal in viata. </div>
<div class="MsoNormal">
Spatiul e mereu necunoscut si toate povestile traite in
Univers se termina cu “va urma…”</div>
<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxiBeoussdPqMJxffVyE313aLrv-G5me9SrT1yEqVCOmgMrdJufpLAa212v0YNKXccVXS0H5gYYRLZQcNgov2tr9gIBQ-SseJdWpbHs_FfG0l2zZ7mhbVPrOQPyj8r0_Td-rnbEmDEULk/s1600/11427383_10153405629057272_198916765339892600_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxiBeoussdPqMJxffVyE313aLrv-G5me9SrT1yEqVCOmgMrdJufpLAa212v0YNKXccVXS0H5gYYRLZQcNgov2tr9gIBQ-SseJdWpbHs_FfG0l2zZ7mhbVPrOQPyj8r0_Td-rnbEmDEULk/s320/11427383_10153405629057272_198916765339892600_o.jpg" width="320" /></a></div>
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
cleodanahttp://www.blogger.com/profile/00839184894355145938noreply@blogger.com0